La 27 de ani de la momentul în care a ridicat deasupra capului, ca junior, pe zgura de la Roland Garros, pe Andrei Pavel îl găsești tot pe terenurile cu zgură de la Paris, pe un micuț Teren 9. În tribune, un tânăr cuplu francez îmi aduce zâmbetul pe buze. El este mai priceput în ale tenisului și îi explică ei, pe scurt, cam tot ce este esențial. Întinde mâna spre Marius, care lovește cu dreapta, apăsat, și îi spune prietenei sale: pe el îl știu. Este român, Cou-pil. Și în spatele lui este un fost jucător, tot român. A fost în Top 10, a fost bun de tot. Ah, îmi scapă numele... I-am preluat mingea lansată. Când a auzit numele, Andrei Pavel, a zâmbit. Da, da. Îl știu. Reverul lui...