Există momente pe stadioane în care amuțești. Te trec fiorii, nu mai poți să spui nimic, decât cel mult să aplauzi. Duminică, la Timișoara, a avut loc un astfel de moment. La pauză, întregul stadion a încetat aproape și să respire după ce galeria a ridicat aproximativ o sută de bannere cu nume. Nume care pentru majoritatea dintre noi nu spun nimic, dar care înseamnă enorm pentru toți. Sunt cei care au fost uciși în decembrie 1989 la Timișoara. În mijloc, Opera, un alt simbol al Revoluției, îndoliată. Într-un colț, o pânză albă este dedicată memoriei