„Mie o să-mi ducă sicriu pe brațe jucătorii și suporterii de la Steaua. Când o fi să mor, ei o să mă ducă la groapă." Mai știți cine a spus asta? Nu Eminescu, deși e vorba de la Steaua (un clan Sadoveanu exista prin sectorul 1, recuperări cu pus capul la roată; simt o nevoie acută, nu știu de ce, să apară și un clan Eminescu), el era un mic copil prin 2006 cu al său „Nu voi sicriu bogat/ Podoabe și flamuri,/Ci-mi împletiți un pat/Din veștede ramuri", pe lângă eroul mileniului, cel care a rostit în direct prorocirea de mai sus. Dacă puneai în titlul unui articol pe net Mihai Eminescu, adunai cel mult 2-300 de accesări toată ziua, dacă puneai Becali, sau, simplu, Gigi, săreai de câteva mii în trei ceasuri, fie și să fi fost sub titlu clasamentul Ligii de anul trecut. Iar la televizor, de la Dan Diaconescu și până la Emil Hurezeanu, cu toții doreau să-i mulgă cuvinte de folosință pentru nație despre lume, Băsescu, Bănel, viață, dreptate, Dică și Dumnezeu.