Warhammer 40,000: Space Marine Review: ghid de supraviețuire în spațiu

Pe vremuri, când jocurile video nu se bucurau de popularitatea imensă pe care o au acum, imaginația ne era stimulată prin alte metode, cum ar fi jocurile tabletop (stiți voi, cele cu planșă, zaruri, cartonașe etc.). Și, în timp ce puștii din România se mulțumeau cu Piticot, Dacii și Romanii sau Bunul Gospodar, în țările vestice la putere erau universuri precum Dungeons & Dragons sau Warhammer 40,000. Ulterior, grație popularității lor ieșite din comun, acestea din urmă au făcut inevitabilul pas către industria jocurilor video, Warhammer 40,000 impunându-se drept o serie de strategie respectată, grație titlurilor Dawn of War dezvoltate de studioul Relic.

Warhammer 40,000: Space Marine nu are însă nimic de-a face cu strategia, Relic alegând de această dată să realizeze un veritabil titlu de acțiune, care împrumută anumite mecanici de joc din diferite alte producții de gen, păstrând însă intact feeling-ul caracteristic universului Warhammer 40,000. Tocmai această fidelitate față de materialul-sursă poate fi considerată o sabie cu două tăișuri, pe cât de atrăgătoare pentru împătimiții seriei, pe atât de… dubioasă pentru noii veniți.

Sau cel puțin așa mi s-a părut mie atunci când am încercat versiunea demo a jocului (trebuie să menționez că experiența personală în domeniul Warhammer 40,000 se limitează la Space Marine). Nu mă întelegeți greșit, însă imaginea unor soldați futuristici în armuri imense, atacați de sute de orci care vorbesc cu accent australian, nu inspiră prea multa încredere. Din fericire, povestea versiunii complete are mult mai multa logică, reușind nu numai să ofere motivații suficiente pentru cele descrise mai sus, dar și să transforme un ignorant ca mine într-o persoană care acum se uită cu o oarecare admirație la universul Warhammer 40,000.

Se făcea că planeta industrializată Graia (Forge World Graia, ce servea drept loc de proveniență pentru o sumedenie de mașinării, dedicate sau nu războiului) cade victima unui atac de proporții a rasei orcilor. Fiind considerată obiectiv strategic (datorită prezenței unui Warlord Class Titan – un soi de robot imens cu o putere de atac ieșită din comun), autoritățile Imperiului hotărăsc să trimită o companie de Ultramarines (un soi de soldați de elită) la suprafața planetei pentru a respinge atacul orc. Ulterior, lucrurile se dovedesc a fi un pic mai complicate, asediul orcilor transformându-se într-un simplu pretext ce ascunde o amenințare mult mai mare.

După cum spuneam mai devreme, accentul în Warhammer 40,000: Space Marine este pus pe acțiunea pură, jucătorii având posibilitatea de a-l controla pe căpitanul Titus, conducătorul companiei de Ultramarines trimiși să rezolve situația. Aminteam mai sus că Space Marine împrumută mecanici de joc din alte titluri asemănătoare, jocul celor de la Relic fiind o combinație interesantă de God of War și Gears of War. În primul rând, Titus are mereu la dispoziție o armă melee (sabie-fierăstrău, topor, ciocan etc.), cu ajutorul căreia se poate aventura în lupte corp la corp într-un stil ce amintește de aventurile spartanului Kratos.

De altfel, singura metodă prin care Titus își poate recupera „sănătatea” pierdută în luptă este prin executarea adversarilor, metodă ce implică confruntările corp la corp. Alternativ, Ultramarine-ul are la dispoziție și un arsenal caracteristic universului Warhammer 40,000, personajul central având posibilitatea de a căra patru arme simultan (la fel ca în Gears of War).

De altfel, și modul de selectare a armelor, precum și feeling-ul general al luptelor armate aduce foarte mult aminte de seria celor de la Epic Games. Un lucru deloc rău, având în vedere că Warhammer 40,000: Space Marine este disponibil pe toate platformele HD (PC, PlayStation 3, Xbox 360), în timp ce Gears of War rămâne o serie dedicată exclusiv consolei Microsoft.

Există unele momente pe parcursul campaniei când Titus capătă acces la un jetpack, puterea suplimetară oferită de acesta fiind demnă de menționat: eroul își poate ataca inamicii de la înălțime, prin intermediul unor ground pound-uri cu efect devastator. Astfel, cele câteva secțiuni în care Titus este ajutat de jetpack devin unele dintre cele mai plăcute secvențe ale jocului.

Din păcate, deși în majoritatea covârșitoare a timpului Titus este acompaniat de colegii săi de companie, Warhammer 40,000: Space Marine nu oferă posibilitatea de a aborda campania și în mod cooperativ. Având în vedere că aceasta se rezumă în mare parte la hăcuirea a zeci și sute de inamici la rând, lucrurile tind să devină un pic cam monotone și repetitive pe parcursul celor 9-10 ore de joc efectiv. Din fericire, pe 25 octombrie va fi lansat primul pachet pentru DLC pentru Warhammer 40,000: Space Marine, care urmează să adauge jocului, în mod gratuit, o componentă multiplayer cooperativă.

Și pentru că tot a venit vorba de multiplayer, Space Marine este livrat cu două astfel de moduri de joc: Annihilation și Seize Ground. Ambele sunt bazate pe clase, acumularea de experiență și avansarea în nivel, Annihilation fiind doar o alta denumire pompoasă pentru clasicul Team Deathmatch. În acest mod de joc, participanții sunt împărțiti în echipe de până la opt marines, obiectivul fiind atingerea numărului de 41 de frag-uri. În schimb, Seize Ground este un pic mai strategic, harta fiind împânzită de numeroase „puncte de control”, care trebuie capturate și menținute pentru a primi cât mai multe puncte. Deși poate părea sărăcacioasă, partea multiplayer a jocului este salvată de design-ul excelent al hărților.

De altfel, din punct de vedere grafic, întregul joc arată de la bine în sus, ocazionalele texturi de rezoluție slabă neștirbind deloc viziunea artistică a celor de la Relic. Da, jocul a fost portat de pe console, însă adaptarea este de calitate, Warhammer 40,000: Space Marine rulând fără probleme în 1080p pe un laptop (echipat cu placă video GeForce GTX 560M). Nici partea audio nu se lasa mai prejos, vocile grave ale personajelor potrivindu-se de minune cu atmosfera mohorâtă a jocului. Singurul minus la acest capitol ar putea fi replicile orcilor, a căror repetitivitate, cuplată cu accentul australian, poate devine stresantă.

Totuși, în ciuda minusurilor sale, Warhammer 40,000: Space Marine s-a dovedit a fi o experiență mai mult decât plăcută, deși nu se ridică tocmai la nivelul titlurilor din care s-a inspirat. Așadar, dacă vă aflați în situația mea (cu Xbox 360-ul stricat și fără nicio posibilitate de a juca Gears of War 3), nu ezitați să dați o șansă și Ultramarine-ilor. Veți rămâne plăcut surprinși.