Shank 2 Review – mai mult sânge, mai puțină profunzime

Nu știu care au fost părerile altora, însă, pentru mine, primul Shank a fost o surpriză cu adevarăt plăcută. Stilul artistic excepțional se sincroniza foarte bine cu abordarea de tip „grindhouse”, completată ideal de violența ieșită de comun, dar și de firul narativ potrivit. Aproape doi ani mai târziu, Electronic Arts și studioul Klei Entertainment revin cu Shank 2, o continuare care ar fi trebuit să îmbunătățească mai toate aspectele predecesorului său.

Din păcate, lucrurile nu stau chiar așa. O prima bilă neagră este povestea din Shank 2, mult mai „subțire” decât cea din primul joc al seriei. Acum doi ani, setea de răzbunare a lui Shank chiar avea o motivație credibilă (uciderea iubitei sale), iar eliminarea fostei sale echipe, membru cu membru, era cât se poate de logică și culmina cu bătălia finală împotriva fostului său mentor.

În schimb, firul narativ din Shank 2 este confuz, obiectivul fiind acum salvarea conducătoarei unui orfelinat, în cadrul căruia eroul și-a petrecut o bună parte a copilăriei. Aceasta a fost rapită de un dictator malefic, cu probleme cardiace, al cărui scop final este înlocuirea propriei inimi cu cea a „mamei adoptive” a lui Shank. Poate că povestea n-ar fi fost atât de inconsistentă dacă pe parcursul ei nu și-ar fi făcut apariția un cult feminist, canibali sau alte astfel de elemente care distrag atenția de la obiectivul principal.

Totuși, această varietata forțată are și punctele sale bune: Shank 2 oferă impresia unui titlu mai bogat decât predecesorul său din punctul de vedere al inamicilor întâmpinați, aceștia fiind mai bine categorizați și dozați pe parcursul jocului. Aceste reguli se aplică și în cazurile boșilor de nivel, ceva mai bine gândiți în ceea ce privește gameplay-ul propriu-zis.

Astfel, progresia în joc devine mai fluentă, cu mult mai puține momente frustrante decât întâlneam în primul Shank. Pe lângă dozarea și design-ul mai bun al inamicilor, un rol important îl joacă și sistemul de luptă un pic alterat și oarecum simplificat. Posibilitatea de a bloca atacurile inamicilor a fost înlocuită de abilitatea de a evita aceste lovituri cu ajutorul unor eschive (se realizează cu ajutorul stick-ului analogic drept), iar comutarea între arme în timpul jocului nu mai este posibilă, fiind înlocuită de un sistem de echipare a personajului. Aceasta poate fi realizată fie înainte de fiecare nivel, fie atunci când Shank moare și face respawn.

Acest sistem poate părea ceva mai restrictiv decât în primul joc al seriei, însă ajută foarte mult jucătorii să se familiarizeze cu armele lor preferate, oferind șanse de supraviețuire mult mai mari pe termen lung. Astfel, parcurgerea lui Shank 2 devine o operațiune mult mai accesibilă (cel puțin pe modul de dificultate Normal), momentele frustrante fiind eliminate aproape în totalitate. Pe de altă parte, are de suferit durata totală de joc, cele opt niveluri ale campaniei single player putând fi duse la bun sfârșit în doar câteva ore.

În primul Shank, povestea principală era acompaniată de un fir narativ secundar, implementat sub forma unei campanii separate, dedicate modului de joc cooperativ. Din păcate, acest gen de abordare a fost abandonat în cazul celui de-al doilea joc al seriei, multiplayer-ul cooperativ fiind prezent acum sub forma modului de joc Survival. După cum i-o spune și numele, acesta este doar o variațiune pe tema supraviețuirii în fața unor valuri interminabile de inamici, scorurile obținute fiind înregistrate pe leaderboards.

În mod normal, dacă era păstrată și campania separată dedicată modului cooperativ, introducerea unui astfel de Survival mode ar fi fost demnă de laude (mai ales în condițiile în care suportă și jocul online). Eliminarea însă a unei componente importante și înlocuirea acesteia cu una lipsită de profunzime este în mod clar un pas înapoi pentru seria Shank.

Din fericire, Shank 2 arată la fel de bine ca predecesorul său, stilul artistic deosebit potrivindu-se de minune cu excesul de violență caracteristic acestui joc. Și, având în vedere că Shank 2 se folosește în continuare de o grafică bidimensională extrem de detaliată, cerințele de sistem nu ar trebui să pună probleme nici măcar deținătorilor de computere mai vechi. Totuși, dacă aveți de gând să vă luați la trântă cu Shank 2 pe PC, neapărat faceți rost de un gamepad, controlul pe tastatura fiind dificil și inexact pentru un astfel de joc.

În ciuda faptului că unele dintre schimbările aduse s-au dovedit a fi neinspirate, Shank 2 rămâne un joc de calitate, recomandat celor care caută un titlu de acțiune intens, însă cu mult mai puțină profunzime decât primul episod al seriei.