PES 2012 Review: Spectacolul sportului rege pe PC

Seria Pro Evolution Soccer, sau PES, cum îi spun cei care sunt familiari cu jocul de fotbal dezvoltat de Konami, a ajuns la cea de-a XI-a iterație – PES 2012. Parcursul PES a fost mereu raportat la rivalul „de moarte” – FIFA, în umbra căruia a stat doar primele două ediții (exclusive Playstation), până când s-a lansat și pe PC. De la ediție la ediție, PES a câștigat din ce în ce mai mulți adepți și a ajuns să fie considerat un bun simulator al sportului rege. În ultimii trei ani, simulatoarele pe PC au decăzut însă, iar acum tot consola (fie ea Xbox sau Playstation) e numărul 1 când vine vorba de fotbal – și de sporturi în general.

Noul PES 2012 a fost optimizat pentru console iar versiunea PC este practic luată cu copy / paste și doar adaptată să ruleze în Windows.

Configurarea tastelor se face după cea a butoanelor de pe controller. De altfel, pentru o experiență completă, ar trebui să aveți și să vă obișnuiți să folosiți un controller. Cu tastatura nu veți reuși să faceți spectacol și sunt slabe șansele să atingeți un nivel competitiv în ligile online.

Cât despre mouse, el este complet scos din ecuație și nu poate fi utilizat nici măcar în meniu. Ar fi fost totuși de folos la planificarea strategiei de joc, acolo unde cu tastatura pierzi destul de mult timp până reușești să așezi în teren echipa așa cum îți dorești.

Trecem peste partea de control și ajungem la modurile de joc. PES 2012 ne oferă patru moduri de bază: Exhibition (meci amical), Uefa Champions League, Copa Santander Libertadores și League / Cup (sezonul 2011 – 2012).

Licențele în PES 2012 sunt după cum urmează:

• Licență completă pentru UEFA Champions League, UEFA Europa League, UEFA Super Cup și Copa Santander Libertadores.
• Campionatele din Franța, Olanda, Spania, Italia – licență completă, cu mențiunea că emblemele cluburilor și denumirea campionatului (Il Calcio) nu sunt licențiate.
• Anglia – licență pentru cluburile Manchester United și Tottenham Hotspur.
• Portugalia – licență pentru SL Benfica, FC Porto și Sporting CP.

Meciurile se desfășoară pe 31 de stadione, ziua sau seara, pe vreme bună sau rea.

Jucătorii pot fi personalizați în cel mai mic detaliu, din toate punctele de vedere: aspect fizic, echipament (ghete, tricou, șort, șosete), mișcare în teren (dribling, executare lovituri libere, penalty-uri și chiar modul cum își manifestă bucuria când marchează).

Înaintea începerii meciului, poți alege echipamentul de joc și strategia de care vrei să se țină cont în teren. Așa cum ne-am obișnuit de la precedentele titluri PES, și în PES 2012 avem la dispoziție tactici complexe de care s-ar minuna chiar și un antrenor adevărat. Dar toate aceste tactici avansate sunt recomandate gamerilor experimentați căci dacă ești doar un simplu jucător ocazional nu vei ști ce să faci în teren ca să le pui în valoare.

Meciul se desfășoară cu o dinamică spectaculoasă, cu accelerări de ritm, pase la întâlnire, contacte dure din care este imposibil să prevezi unde se duce mingea și un arbitru „englez” care lasă jocul să curgă și nu permite fragmentarea decât în cazuri evidente. Una peste alta, PES 2012 este departe de a fi un joc monoton în care să se instaureze stereotipiile.

Fără să exagerez, multe meciuri adevărate din divizia A sunt mai plictisitoare decât o simulare PES. Sigur, la PES jucătorii nu vin de la cârciumă sau din club la stadion, nu poți face aranjamente cu arbitrii și nici înțelegeri între echipe, poate tocmai de aceea confruntările par atât de crâncene.

Spre deosebire de FIFA 2012, acolo unde și un începător poate face spectacol, la PES este ceva mai dificil să te acomodezi cu jocul. La un moment dat devii chiar frustrat că nu reușești să marchezi din poziții clare (chiar și unu la unu cu portarul). Pe măsură ce te obișnuiești cu controller-ul sau cu tastele, vei vedea că șuturile periculoase cu mari șanse de reușită se pot realiza și de la distanță, cu condiția să știi cât să ții călcată „pedala”.

Driblingurile consecutive și slalomul printre adversari e dificil de realizat, iar pentru asta îți trebuie un jucător cu abilități tehnice foarte bune. Încearcă-l pe Messi, încearcă un Cristiano Ronaldo, dar în niciun caz nu te apuca să fentezi cu Bourceanu.

Inteligența artificială a coechipierilor din teren este remarcabil îmbunătățită față de PES 2011, se vede mai ales în faza defensivă că jucătorii stau mai bine poziționați și se deplasează cu folos. Dar să te aperi nu e ușor. Intrările la minge se fac cu dificultate, iar ca să-ți reușească un tackling trebuie să alegi foarte bine momentul, altfel alunecarea este una cel mult hilară, la mare distanță de adversar.

În faza de atac există două moduri mari și late de abordare: posesia și contraatacul. Jocul de posesie se poate dovedi greoi și fără rezultate spectaculoase, în schimb pe contraatac, prin pase rapide la întâlniri, poți ajunge destul de ușor singur cu portarul sau cel mult flancat de un fundaș obosit care se agață de tine cu disperare.

Grafica și sunetul sunt satisfăcătoare, fără să iasă în evidență într-un anume mod. Am observat că există ceva probleme cu camerele la reluările din timpul meciului. S-a întâmplat deseori ca poziționarea lor să fie proastă și să nu poți revedea elementele cheie ale fazei. Acest lucru este însă unul minor, și la urma urmei oricând poți intra în „replay mode” de unde să selectezi un unghi de vizionare potrivit – o cameră panoramică nu va da greș.

Una peste alta, PES 2012 este un joc reușit care, chiar dacă nu excelează la capitolul grafică, ne oferă plăcerea de a juca fotbal chiar și pe PC. Așa cum spuneam, poate chiar mai mult decât a privi meciuri la televizor.

Pro Evolution Soccer 2012, versiunea pentru PC-uri cu Windows, se găsește disponibilă în magazinele de profil din România la prețul de aproximativ 150 de lei.