Nicolae Ceaușescu i-a premiat cum se cuvine pe medaliații României. Câți bani au făcut din aprobările pentru mașini și televizoare color campionii care le-au vândut

Jocurile Olimpice din 1984 au fost un mare succes pentru România, iar Andrei Vochin a povestit modul în care Nicolae Ceaușescu i-a premiat pe sportivii care au scris istorie.

Vochin a subliniat că un mare succes a fost reprezentat și de faptul că niciun sportiv n-a rămas în Statele Unite.

Cum au fost premiați românii care au scris istorie la Jocurile Olimpice: „Ei primeau aceste aprobări!”

Înaintea Revoluției din 1989, sportul românesc a obținut rezultate remarcabile, iar la Jocurile Olimpice din 1984 s-au obținut nu mai puțin de 53 de medalii.

Sportivii cu aceste rezultate remarcabile primeau aprobări, în mod special pentru mașini.

„A fost un mare succes că nu a rămas nimeni important acolo după JO. A fost un mare succes că nu a rămas nimeni. Al doilea succes a fost faptul că s-au obținut atâtea medalii și au fost recompensați pe măsura timpurilor respective”, a spus Andrei Vochin, conform fanatik.ro.

„Nu am auzit povești în care să se spună că nu au primit nimic. Au primit premii în bani, distincții, medalii. Nu știu dacă au primit case sau mașini. Ei mai primeau bani din aprobări, se dădeau fel și fel de aprobări. O mașină nu puteau să ți-o cumperi oricând, trebuia să primești o aprobare sau să stai la rând 6 ani.

Ei primeau aceste aprobări! Tu puteai să ți-o iei acum și după să o vinzi. De regulă, ți-o luai cu 70.000 și o vindeai cu 85.000, așa cum era pe vremea respectivă. Erau anumite avantaje, iar aceste avantaje le puteai avea de două ori pe an”, a completat oficialul FRF.

Andrei Vochin: „Salariul era 2-3.000 de lei! Atunci apăruse televizoarele!”

Andrei Vochin a vorbit și despre salariile din vremea respectivă, dar și de faptul că lucrurile au început să se schimbe treptat.

„Salariul pe lună era 2-3.000 de lei. În 1984 începuse să urce salariul. 3.000 de lei era salariul maxim. Tu făceai 30.000 de lei din aprobări, iar aceste aprobări nu erau numai la mașini, atunci apăruseră televizoarele color”, a subliniat acesta.

„Nu erau chestii spectaculoase, erau premii în bani, salarii. Se dădea atunci echivalentul în 10 salarii. Ceaușescu a fost foarte mândru la vederea aia, a avut câte un cuvânt pentru cei mai importanți dintre ei, pe care îi cunoștea și el. Evident că le-a trasat noi sarcini, așa cum s-a întâmplat în 1986, le-a spus că trebuie câștigată finala în 90 de minute, nu la penalty-uri.

Ceva de genul acesta se întâmpla și atunci. A fost un triumf general, al tuturor, inclusiv al regimului. Așa cum s-a întâmplat în cazul Nadiei… Pentru unii a însemnat și o cădere, cei care se lăsau de sport și nu știau ce să facă erau ușor, ușor ambadonați”, a subliniat Vochin.