Hidden Agenda Review: cum să descarci bateria telefonului în două ore
Există o perioadă în ciclul de viață a fiecărei console dedicate jocurilor video în care prioritățile producătorilor încep să se îndrepte către așa-zisa piață „casual”. Cu alte cuvinte, dupa ce au prins în mreje gamerii hardcore, își concentrează atenția și asupra jucătorilor de ocazie, încercând să-i transforme în clienți cu ajutorul a tot felul de practici mai mult sau mai puțin eficiente. S-a întâmplat pe vremea PlayStation 2-ului prin lansarea accesoriului EyeToy, s-a întâmplat pentru Xbox 360 cu deja faimosul Kinect și iată că se întâmplă acum și pentru PlayStation 4. Din fericire, de această dată nu mai trebuie să plătim pentru un accesoriu suplimentar.
În schimb, găselnița găsită de Sony pentru a atrage publicul casual către PlayStation 4 poartă numele de PlayLink, permițând controlul a diferite tipuri de jocuri de consolă prin intermediul propriului smartphone (sau a propriei tablete, dacă preferați ecranele ceva mai mari). Astfel, fiecare joc inclus în acest program beneficiază de o aplicație dedicată, ce trebuie descărcată de pe Google Play sau AppStore (în funcție de sistemul de operare folosit de telefonul sau tableta dvs., neapărat conectate la aceeași rețea cu consola) pentru a-l putea rula corespunzător.
Și dacă, în teorie, acest gen de abordare ar trebui să funcționeze decent în ceea ce privește jocurile de tip quiz (unde fiecare jucător poate răspunde prin intermediul telefonului, fără ca ceilalți participanți să-i poată „copia” soluția) sau karaoke (unde folosirea microfonului de pe telefon pare o soluție mult mai la îndemână decât eventuala folosire a unui accesoriu suplimentar), trebuie să recunosc ca am fost luat prin surprindere, nu neapărat într-un mod plăcut, de implementarea PlayLink din Hidden Agenda.
Și asta pentru că, în acest caz, avem parte de un nou titlu de la Supermassive Games, părinții lui Until Dawn, realizat într-o manieră asemănătoare cu acesta. De această dată însă, nu vom mai avea de-a face cu o aventură horror cu adolescenți, ci de un thriller psihologic polițist, în care jucătorii vor fi nevoiți să captureze un criminal în serie. În rolul principal o veți recunoaște pe Katie Cassidy, cunoscută mai ales datorită rolului lui Laurel Lance din serialul Arrow.
La prima vedere, Hidden Agenda dă senzația că se ridică la nivelul precendetului titlu al celor de la Supermassive Games: grafica este de calitate, personajele și mimica fețelor acestora sunt foarte bine realizate, iar interpretarea vocală lasă impresia de autenticitate. Conceptul de bază al gameplay-ului este aproape identic cu ceea ce întâlnim și în alte astfel de titluri, precum creațiile celor de la Telltale Games: pe parcursul poveștii, jucătorii trebuie să facă anumite alegeri sau să parcurgă secvențe de tip QTE (quick time event) pentru a determina în ce direcție se va îndrepta firul narativ, existând mai multe finaluri, ba chiar și posibilitatea ca personajele controlate să moară.
În acest context, tocmai controlul prin smartphone introdus de PlayLink pare cel mai inutil element al acestui joc. În loc să iei aceste decizii prin intermediul apăsării unui buton (metodă care funcționeaza adecvat, dacă ar fi să ne luăm după exemplele oferite de jocurile Telltale sau de Heavy Rain, spre exemplu), trebuie să plimbi un cursor pe ecran cu ajutorul touch screen-ului telefonului. De asemenea, pe aplicația de pe telefon se ține evidența personajelor pe care le-ai întâlnit în poveste, precum și a deciziilor importante.
Cu alte cuvinte, nimic ce nu ar fi putut fi gestionat elegant cu un meniu in-game. Poate că ar fi fost mult mai potrivită o abordare în care jucătorii ar fi putut folosi și controllerele DualShock 4 (mai ales că acestea sunt dotate cu un touch pad, deci controlul propriu-zis ar fi rămas neschimbat) și nu doar opțiunile restrictive oferite de PlayLink. Din păcate, ești forțat să-ți irosești bateria telefonului, în condițiile în care 99% din ce contează în joc se desfășoară pe ecranul televizorului.
Lucrurile se schimbă un pic atunci când alegi să parcurgi Hidden Agenda în multiplayer. Desfășurat exclusiv local, pe aceeași consolă, multiplayer-ul permite două abordări: fie parcurgerea poveștii în mod cooperativ, fie în mod competitiv, diferențele nefiind nici de departe atât de mari precum ne-am fi așteptat. Astfel, în modul cooperativ, jocul se desfășoară fix ca în single player, deciziile narative fiind însă luate de majoritatea participanților (fiecare jucător beneficiază de un cursor separat, controlabil prin intermediul propriului telefon).
Există și „cărți de joc”, atribuite individual fiecărui jucător dacă acesta reușește să parcurgă cu succes secvențele QTE sau descoperă, cu ajutorul cursorului din dotare, anumite indicii presărate prin mediile de joc. Cu ajutorul acestora, un jucător își poate impune propria opțiune în momentele-cheie ale poveștii, voturile celorlalți participanți la joc fiind ignorate. Atenție însă, activarea unei astfel de cărți poate fi contracarată de folosirea unei cărți similare de către un alt jucător, respectiva decizie narativă urmâd să cadă pe umerii acestuia din urmă.
Jocul curge într-un mod similar și în mod competitiv, diferența fiind făcută însă de adăugarea elementului care dă și titlul jocului: așa-numitele Hidden Agendas. Pe scurt, în anumite momente ale poveștii, doar pe ecranul unuia dintre jucători va apărea o anumită „misiune specială” de tipul „personajul X nu trebuie să-și strice relația cu șeful său”. Fără a le comunica acest lucru direct celorlalți participanți la joc, acesta trebuie să se asigure că sunt luate deciziile necesare pentru ca „obiectivul său secret” să fie îndeplinit (caz în care primește 100 de puncte). Dacă însă ceilalți jucători descoperă interesul ascuns al colegului lor, îi pot dejuca planurile, primind fiecare câte 50 de puncte. Evident, la sfârșitul poveștii, jucătorul cu cele mai multe puncte câștigă.
Și pentru că tot am ajuns la acest subiect, „sfârșitul” poveștii vine foarte repede, după nici două ore de joc. Într-adevăr, este încurajată parcurgerea jocului de mai multe ori, pentru a beneficia de „finalul bun”, pentru a îi experimenta toate dialogurile și posibilitățile narative, precum și pentru a câștiga toate trofeele de PSN puse la bătaie. Totuși, mai ales în timpul unei petreceri, nu știu cine va prefera să piardă încă două ore cu o poveste ce riscă în mare parte să se repete în loc să socializeze la un pahar, să danseze etc. Mai ales în condițiile în care nu poți continua dintr-un capitol anume al jocului, ci trebuie să o iei din nou de la început.
Așadar, pentru majoritatea jucătorilor, Hidden Agenda va reprezenta un film interactiv de aproximativ două ore, timp în care își vor consuma și o bună parte a bateriei de la telefon. Mult prea puțin peste cei 90 lei pe care Sony îi cere pentru joc, episoadele celor de la Telltale Games reprezentând, din majoritatea punctelor de vedere, oferte mult mai bune, cu un timp de gameplay comparabil, control net superior și un preț de patru ori mai accesibil. Astfel, asocierea lui Hidden Agenda cu programul PlayLink nu face decât să-i știrbească potențialul enorm, ucigând din fașă ceea ce ar fi putut fi următorul Until Dawn.