„Poate că abia acum începe totul”. Andru Nenciu scrie despre prima medalie a României la Rio, aurul spadasinelor

Poate că așa trebuia să înceapă totul. Cu România campioană olimpică. Ana Maria Popescu, Simona Gherman, Simona Pop și Loredana Dinu au învins China, medaliata cu aur de la Londra, o forță în scrima mondială, și au adus prima medalie pentru delegația tricoloră la Rio de Janeiro.

Poate că scrima, un sport al intuiției și al inteligenței – un șah pe planșă – nu generează audiențe ca fotbalul, tenisul sau baschetul și nu aduce sponsori din toate sectoarele și nici spectatori cu miile în țară. Dar România deține un palmares uriaș în scrimă și doar de două ori în istorie nu a luat medalie, după Război, la Jocurile Olimpice.

Poate că eșecul de la individual sau sincopa de acum patru ani de la echipe le-a ciobit încrederea elevelor lui Podeanu, dar cele patru și-au găsit motivația și puterea de a îngenunchea spadasine celebre.

Poate că fetele n-au buzunarele grele de bani, așa cum ar trebui să aibă patru campioane într-o țară civilizată, cu niște șefi care nu le dau la gioale talentelor din sport, o țară care pretinde că-și prețuiește așii. Dar din premiile adunate în timp, ele au reușit doar să-și cumpere un apartament sau să-și ridice o casă pentru o viață armonioasă. În familie. Iar liniștea generată de casă le-a făcut mereu să meargă mai departe.

Poate că așa trebuia să curgă totul. Cu victorie în semifinale, în fața Rusiei. Chiar echipa președintelui forului mondial, Alisher Usmanov, cel mai bogat om din Rusia, conform Forbes, pe 58 în lume în topul greilor de pe mapamond. Și cu încă una în fața…

Poate că n-avem… – de fapt sigur n-avem – 100.000 de scrimeri legitimați cât deține China în prezent. Dar cei 2.000 de români care și-au pus iscălitura pe cartonul stanțat cu FRS își adună în fiecare asalt toată puterea lor de concentrare și știința acumulată în mii de ore în care și-au făcut sită adversarii. Și n-a mai contat că au auzit din când în când pârâitul propriilor glezne sau au simțit un burghiu în șina spinării.

Poate că Pavel Popescu, Dragoș Gherman, Adrian Pop și Bogdan Dinu ar fi vrut ca vacanțele să le fie vacanțe, fără grabă și uitat la acele ceasornicului. Serile prelungite la o masă sau la un șpriț să intre chiar și în minutul de aur! Dar au fost mereu atenți la programul de antrenament al celor pe care le iubesc.

Poate că domnul Podeanu i-ar fi spus pe sub mustață, la o pipă, într-un balansoar din Craiova, o poveste de capă și spadă nepoțelului său, dar și-a scos din șifonier treningul cu România și a acceptat să-i crească din nou pulsul. Prin foc și sabie.

Poate că n-avem tot felul de săli sofisticate, OZN-uri construite după soare sau mijloace ultramoderne de refacere precum China, Italia sau Franța. Dar Complexul de la Forban în care au stat Ermurache, Netolitzchi, Berbece, Lisac, Lăcătuș, Duckadam, Laura Badea sau Roxana Scarlat le-a primit mereu cu o îmbrățișare ca de urs.

Poate că nu toți înțelegem loviturile la manșetă, tempoul fals, fleșa, parada sau riposta, dar sigur cele patru fete ne-au stârnit curtiozitatea și ne-au făcut să vedem dincolo de masca indiferenței prin care privim anumite discipline.

Poate că doamna Pascu nu a mai schițat un zâmbet din acea noapte blestemată, de la acea tragedie, dar Ana, Simona, Simona și Loredana, prin efortul lor Colectiv, au determinat-o să vadă viața puțin altfel. Iar performanța lor l-ar fi făcut și pe Alex Pascu, fiul Anei Pascu și liderul trupei Goodbye to Gravity, să aplaude. Pentru că iubea scrima și tot ce construia mama lui.

Și poate că sportul românesc nu moare! Pentru că mai există și insule de prosperitate! Iar scrima rămâne una dintre ele. Și poate că altele ar fi fost rezultatele până acum, dacă toți îmbuibații din politică ar fi iubit sportul sau dacă toți șefii sportului s-ar fi implicat activ și n-ar fi atârnat doar ca ciucurii la draperii atunci când campionii țineau discursuri la Otopeni.

Și totuși, Ana, Simona, Simona și Loredana tocmai le-au dat și ne-au dat o lecție. Și o altă perspectivă asupra a ceea ce înseamnă rezistența dincolo de firesc, stăpânire de sine, calm, abordare a situațiilor limită și gestionare a momentelor tensionate. Și au devenit modele pentru toți colegii lor de la Rio.

Să înceapă Jocurile Olimpice!

 

Publicat: 12 08. 2016, 01:34
Actualizat: 12 08. 2016, 02:48