Legat de mâini și de picioare!** Marius Ionescu, ultimul olimpic român care va participa la Londra

Elevul antrenorului Cătălin Geapana e al doilea român din istoria maratonului masculin olimpic după Constantin Grecescu (1964).
Craioveanul s-a antrenat în Londra numai pe aleile Satului Olimpic. „Lumea înțelege fenomenul aici, în România s-ar fi uitat mirați la mine”.

Maratonul masculin se va desfășura pe același traseu ca și cel feminin. Plecarea de la The Mall (din apropierea Palatului Buckingham) și sosirea în același punct.

Pentru România, Marius Ionescu (28 de ani) reprezintă un adevărat fenomen în proba simbol a Jocurilor Olimpice. „Piciu”, cum îi spun prietenii, specialist al probelor de 5.000 și 10.000 m, a avut o ascensiune fabuloasă în cursa de 42.195 km, crescând într-un an cât alții în zece. În aprilie 2011 se alinia la startul competiției de la Rotterdam și își făcea baremul pentru Mondialul de la Daegu de anul trecut, iar maratonul din Coreea de Sud îi aducea un loc fantastic – 13. Devenea al doilea sportiv al Europei și după doar două croaziere de 42.195 km își asigura un loc la Londra, conform regulamentului IAAF (primii 20 de la CM se califică la JO). Ajuns aici, elevul lui Cătălin Geapana și-a testat psihicul de fier și echilibrul specific fondiștilor chiar în Satul Olimpic pentru că maratonul masculin va pune punct JO chiar mâine. ProSport l-a provocat ieri pe atletul craiovean la o discuție despre rezistență, ispite, răbdare și automotivare.

CALIFICAREA LA JO: „Mă simt mândru că după atât de mult timp, România va avea un atlet în proba simbol a Olimpiadei. Simt că am făcut ceva și asta mă motivează și mai mult. Vârsta mea, 28 de ani, este cea la care se începe maratonul, când ești copt, pentru că maratoniștii viață lungă n-au. Aici m-am antrenat numai pe aleile din Satul Olimpic, n-am ieșit afară, pe străzi, mi-am păstrat concentrarea în acest fel. Nu se uită aiurea nimeni la mine aici, toți înțeleg fenomenul, nu ca în România. Înaintea maratoanelor obșinuiesc să ascult hip-hop, melodii mai ritmate care mă bagă în ritmul de concurs”. (N.r. – 2h15:32 e recordul lui Marius, stabilit pe 4 septembrie 2011)

LUNGA AȘTEPTARE: „E destul de nasol să vii de peste o săptămână și să aștepți cursa programată în ultima zi, dar știu pentru ce sunt aici și nu mă plâng. Deja s-au adunat zilele și aștept cu nerăbdare să intru în concurs. E puțin neplăcut că n-ai cum să vizitezi și n-ai cum să te duci nici măcar la stadion. Nu poți face prea multe, am ieșit doar în ziua în care am ajuns aici la mallul din apropiere și am cumpărat două-trei tricouri pentru prieteni. Ulterior, am reușit să rezist ispitelor, deoarece colegii mei terminau competițiile și mergeau la shopping sau la plimbări. Dar m-am închis într-o carapace și am preferat să mă gândesc la fiecare metru din cursa de duminică. Cu vizite și shopping mă pot întâlni oricând, dar cu un maraton olimpic… o dată în viață”.

STRATEGIA DE CURSĂ‚: „Voi sta la start în rândul al doilea, nu are rost să mă înghesui în linia întâi. Aș risca să mă descalțe cineva sau să mă împiedice, e destul timp. Odată plecat, nu voi încerca să mă agăț de plutonul fruntaș, pentru că aș risca să nu mai termin cursa. Mă voi așeza probabil în al doilea pluton, cel al albilor. Cel din față va fi cu siguranță al africanilor, dar nu se știe, depinde mult și de vreme. Eu sunt sincer, nu spun că voi rupe norii”.

2h03:38 e recordul mondial la maraton – Patrick Makau (Kenya), 25 septembrie 2011

2h12:30 e recordul României, stabilit de Cătălin Andreica – 3 septembrie 1978