Complexul italian!** Germania nu a învins NICIODATĂ‚ Squadra Azzurra la un turneu final
Din șapte întâlniri directe la Cupa Mondială sau Euro, Italia a câștigat trei (dintre care două după prelungiri), alte patru încheindu-se la egalitate
Când te gândești la un meci dintre Italia și Germania, primul lucru care îți vine în minte este, fără îndoială, cuvântul „echilibru”. Nici nu are cum să fie altÂfel dacă analizăm precedentele șapte întâlniri dintre cei doi giganți, care s-au consumat fie la Cupa Mondială, fie la Euro. Patru dintre ele s-au terminat nedecis, în timp ce alte două și-au mutat deznodământul în prelungiri. De fiecare dată câștigătoare a ieșit Italia, în ambele cazuri în semifinalele unei Cupe Mondiale. Iar dacă adăugăm victoria cu 3-1 a „Squadrei Azzurra” din finala CM 1982, înțelegem că Germania are de ce să tremure înaintea semifinalei de mâine, în ciuda celor 15 victorii consecutive pe care le-a bifat în meciurile oficiale până acum.
0-0, Cupa Mondială 1962, Chile (grupe)
Prima dispută la un turneu final dintre cele două s-a consumat, culmea, în America de Sud. A fost primul meci al fazei grupelor și ambele se puteau mulțumi cu remiza obținută, numai că, într‑un final, singura care a mers mai departe a fost naționala RFG-ului.
1-1 (4-3 d.p.), Cupa Mondială 1970, Mexic (semifinale)
Marcatori: Bonisegna (8), Burgnich (98), Riva (104), Rivera (111) /
Schnellinger (90), G. Müller (94, 110)
A fost declarat cel mai frumos meci din istoria Cupelor Mondiale și nu întâmplător. După ce nemții au împins meciul în prelungiri cu un gol în ultimele secunde, ambele echipe au bombardat porțile adverse. Rezultatul? Cinci goluri în 30 de minute, iar Italia a fost cea care a mers în finala cu Brazilia, pe care însă a pierdut-o cu 4-1.
0-0, Cupa Mondială 1978, Argentina (grupe)
La fel ca în 1962, cele două s-au întâlnit în meciul de deschidere al grupelor, însă de această dată o fază superioară, echivalentă cu semifinalele. Rezultatul nu a ajutat pe nimeni, pentru că cele două au fost devansate de Olanda, „Țara Lalelelor” fiind cea care a obținut drept de joc în finală (1-3 cu Argentina).
3-1, Cupa Mondială 1982, Spania (finală)
Marcatori: Rossi (57), Tardelli (69), Altobelli (81) / Breitner (83)
Singurul meci departajat la finalul timpului regulamentar a fost tocmai ultimul act al unei Cupe Mondiale, câștigată fără drept de apel de „Squadra Azzurra”. Pe „Santiago Bernabeu”, în fața a 90.000 de oameni, italienii deveneau pentru a treia oară în istorie campioni mondiali, egalând la acea vreme Brazilia.
1-1, Euro 1988, RFG (grupe)
Marcatori: Brehme (55) / Mancini (52)
Nemții au sperat că măcar pe propriul teren vor sparge gheața în fața Italiei, dar nu au reușit decât un egal în meciul de deschidere al campionatului european. Totuși, punctul obținut le-a asigurat ambelor formații accesul în semifinale, acolo unde însă au fost eliminate tot împreună.
0-0, Euro 1996, Anglia (grupe)
Ca o palidă consolare după cele două înfrângeri de la Cupa Mondială, nemții au eliminat Italia după ce au reușit să mențină remiza albă în ultimul meci din grupe, în condițiile în care aproape 35 de minute au jucat în inferioritate numerică. Germania a terminat atunci pe primul loc, câștigând și trofeul în fața Cehiei, cu primul gol de aur din istoria competițiilor de seniori.
0-0 ( 0-2 d.p.), Cupa Mondială 2006, Germania (semifinale)
Marcatori: Grosso (119), Del Piero (120+1)
Poate cea mai dureroasă înfrângere dintre toate, s-a consumat acum șase ani, tocmai la Dortmund. După un parcurs impecabil, nemții jucau semifinala în fața propriilor fani, iar aceștia visau cu ochii deschiși la trofeu. Dar cu un minut înainte ca portarii să se pregătească de loviturile de departajare, Grosso a reușit o execuție de excepție care a spart zeci de mii de vise în milioane de bucăți. Del Piero a făcut 2-0 în ultimul minut.
11 trofee majore au cucerit împreună cele două naționale: 4 titluri mondiale și unul european – Italia, 3 titluri mondiale și 3 europene – Germania