Străinul care vrea să devină român. „Nu e rău să trăiești în România! Românii se plâng mult, dar ai condițiile să crești un copil. În alte țări nu ai” | SPECIAL

Romario Pires are 33 de ani și a venit în România să joace fotbal, pe când avea 23 de ani. A fost pentru prima dată când a părăsit Brazilia natală, iar România l-a cucerit definitiv.

A jucat peste 130 de partide în prima ligă de la noi și s-a întors mereu în țara pe care a început să o numească „acasă”, după ce și-a cunoscut viitoarea soție la Ploiești.

Astăzi joacă la Universitatea Cluj, spune că se simte român, iar de Ziua Națională explică de ce ar vrea un străin să se stabilească în România. Romari Pires a explicat pentru Prosport de ce iubește România.

Străinul care vrea să devină român. „Nu e rău să trăiești în România! Românii se plâng mult, dar ai condițiile să crești un copil. În alte țări nu ai” 

Îi „ceartă” pe românii care se plâng de neajunsurile din țara lor și scoate în evidență lucrurile bune pe care le-a găsit aici, în țara unde „ai condițiile să crești un copil”.

Romario, vrei să-ți iei cetățenia română?

Da, în ianuarie vreau să încep cu actele.

Când te-ai decis că vrei să devii român?

Soția mea este româncă, am și o fetiță și mă simt ca acasă aici și nu am de gând să mai plec din România.

Nu e rău să trăiești în România?

Chiar treaba asta nu îmi place deloc când se spune. Nu e rău să trăiești în România! Eu am venit din Brazilia și în România se trăiește mult mai stabil, mai liniștit decât în Brazilia. Ai condițiile să crești un copil. Se spune tot timpul că nu sunt spitale, dar sunt. În Brazilia nu sunt deloc. Că nu sunt la perfecție, cum sunt în alte țări din Europa pot să înțeleg, dar sunt. Sunt școli, ceea ce lipsește în Brazilia. Acolo nu există condițiile și siguranța de aici.

„Nu prea îmi place este când aud că suntem săraci”

Tu te-ai născut în Rio de Janeiro.

În Rio de Janeiro într-o favelă. Eu pot să zic că am avut o copilărie foarte frumoasă. Acolo în favelă, pentru cine se naște acolo, nu e așa violent. Lumea este foarte simplă și încearcă să găsească modalități să aibă condiții mai bune de trai.

Cum ai cunoscut-o pe soția ta?

La Ploiești, acum 8 ani când jucam la Petrolul. Ne-am văzut de câteva ori până ne-am cunoscut mai bine, apoi a fost iubită, acum e soție și mamă.

„Nu prea îmi place este când aud că suntem săraci”

Cum te-a schimbat România?

Am învățat foarte multe. Când vii din Brazilia unde lumea vorbește portugheză și atât este mai greu. Dar când am ieșit am învățat și despre alte culturi și de la jucătorii cu care am jucat, am învățat alte limbi și pot spune că acum sunt o persoană mai completă, mai bună.

Care e cea mai mare problemă pe care o vezi la români?

Știu că sunt unele persoane care chiar nu au tot ce trebuie, dar singurul lucru care nu prea îmi place este când aud că suntem săraci. În altă parte lumea este mult mai săracă și nu se plânge așa.

Se plâng cam mult românii?

Cam așa (râde).

Fotbalistul român are nevoie de „mentalitatea puțin mai puternică”

Ce obiceiuri ar trebui să schimbăm la noi?

Nu cred că sunt. Mie îmi place că în România lumea e mereu cu muzica, cu dansul. Îmi place mult spiritul de român. Seamănă foarte mult cu al nostru, din Brazilia.

De ce iubești România?

E unde mă simt acasă și unde îmi cresc copilul.

Care este cea mai mare calitate care îi lipsește fotbalistului român?

Eu zic că mentalitatea puțin mai puternică. Sunt talente atât de mari în România, dar dacă nu au ajuns mai departe este pentru că nu i-a ajutat mentalitatea.

Brazilienii de ce au altă mentalitate?

Eu cred că pentru că noi venim dintr-o țară foarte săracă. Visul oricui e să devină fotbalist și să fie recunoscut, să-și ajute cât mai mult familia. Asta e cea mai mare diferență.