Polemică dură pe șansele Universității Craiova la titlu: „N-am încredere în Rotaru și Cârțu, doar în Rădoi și public!” versus „Savurezi fotbalul-șampanie pentru că cineva a plătit strugurii și a crezut all-in în remuaj”

Rubrica pe care fiecare miercuri ți-o aduce doar în ProSport propune de data asta o întrebare la fel de fierbinte pe cât e toată trăirea fotbalistică a Olteniei: poate fi Universitatea Craiova noua campioană a României? „Două răspunsuri, o întrebare” cu jurnaliștii Gabriel Berceanu și Daniel Nazare, care au intrat într-o polemică dură plecând de la nuanțele și argumentele invocate în jurul personajelor Mirel Rădoi, Mihai Rotaru, Sorin Cârțu!

Săptămâna trecută, înaintea turului din play-off-ul cupelor europene, ne-am propus să răspundem și să pronosticăm, în același timp, câte echipe românești vor ajunge în grupele competițiilor continentale. Cum deznodământul va fi disponibil abia după returul de joi, vom reveni săptămâna viitoare cu rezultatele votului public și vom vedea care dintre cei doi jurnaliști a fost mai aproape de adevăr 🙂

Așadar, liderul la zi în Superliga, neînvins și cu cel mai bun atac după 7 etape, va fi și cel de la final de play-off? Are Universitatea Craiova capacitatea de a triumfa în campionat după 35 de ani? Ce i-ar putea sta în cale, dacă nu? Și care ar fi argumentele pentru marea sărbătoare a Olteniei fotbalistice? După pozițiile tranșante ale lui Daniel Nazare și Gabriel Berceanu, te așteaptă în finalul materialului sondajul unde tu decizi!

Daniel Nazare: „Nu cred în Craiova lui Rotaru și Cîrțu, ci doar în Rădoi și public”

Sorin Cîrțu – 36 de ani în 1991. Mirel Rădoi – 45 de ani în 2026. Ar fi un arc peste timp. Craiova campioană la 35 de ani distanță. Un vis care poate fi realizabil, însă se depinde de o sumedenie de factori.

Mihai Rotaru are marele defect de a se uita în oglindă după ce face baie și a se vedea Gigi Becali imediat ce dă cu mâna pe geamul aburit. Lăudăros nevoie mare, seara la tv precum oierul din Pipera, plăcut până când îl contrazici prima oară. A doua oară e chiar dușman înverșunat, trimite mesaje prin interpuși. Îmi devine simpatic când ascultă muzică rock și când se laudă apropiaților că el nu e precum ceilalți „moguli” din Superliga. Devine chiar amuzant.

Are talentul de strica tot când lucrurile merg bine în Bănie. Așa a procedat și cu Gigi Mulțescu, și cu Reghecampf, și cu Mangia. Succesul celorlalți îl enervează, iar acum, mă tem deja, Mirel Rădoi stă mai bine ca el la multe capitole: fani, opinia publică, media și ceilalți competitori.

Singurul care-l laudă pe Mihai Rotaru e „marele om de fotbal” Marian Iancu, acest pirat eliberat din temniță pentru „bună purtare” să ne arate el acum care e drumul spre succes, îmbibat evident cu moralitate. L-a jignit pe Mirel Rădoi și l-a lăudat pe Mihai Rotaru. E ca și cum ai spune că Andrei Nicolescu e mai priceput la fotbal ca Zeljko Kopic sau Florentino Perez, mai „studios” ca Xabi Alonso.

Singurul adversar pentru Craiova nu e FCSB, nici Rapid, nici CFR Cluj. Sunt doar ei, oltenii, între ei. Din senin mai poate apărea Sorin Cîrțu când vede o conspirație CCA – FRF – LPF. I se pune pata pe câte un arbitru și o ține „langa” cu lunile. Se enervează atât de tare încât mi-e frică să nu-l ia ambulanța pe el, decât pe un fotbalist al „Științei” într-o ciocnire cu un adversar.

Rețeta succesului, a se citi a titlului, poate fi realitate când Rotaru o să tacă atât cât trebuie, când președintele de onoare va sta în lojă și nu în gura tunelului, iar Mirel Rădoi nu va băga în seamă conducerea și nici publicul care-l poate înjura / apostrofa / amenința. Să dai cu pumnul în banca tehnică e neputință, nu putere. Ca Sorin Cîrțu la Basel, când visa victoria într-un meci în care nu putea conta pe mai mult.

Dar azi Craiova joacă fotbal, poate cel mai bun din Superliga. Ar fi păcat ca de la birouri sau loji să vină eroarea. Eu am încredere în Rădoi și în public, n-am încredere în Rotaru și Cîrțu. Adică 2-2, la lovituri de departajare, ultimii stau mai bine cu psihicul și se pierde titlul la 11 metri. Păcat, Craiova ar merita mult mai mult.

Gabriel Berceanu: „Jucătorii, remuajul lui Rădoi și plătitorii de struguri”

Universitatea Craiova poate să ia titlul în acest sezon. Primul argument: jucătorii. Al doilea: Mirel Rădoi. Al treilea: acționarii clubului, în frunte cu Mihai Rotaru. Mă poți înjura, dar am auzit doar de meciuri câștigate cu ajutorul publicului, nu și de titluri de campioană. Dacă era altfel, nici Liverpool nu răbda din 1990 până în 2020.

Mai e ceva: contextul favorabil. CFR Cluj e în agonie după șoc suedez, numirea lui Mandorlini mi-ar spune că Nelu Varga se apucă de antrenorat. FCSB se va stabiliza din haosul dinamic, dar foarte probabil campania ei europeană va fi cu impact negativ în Superliga. Rapidul, și-așa înfrânat, depinde permanent de aceiași 2-3 jucători: nu poți fi campioană așa. Iar dacă oltenii merg în grupa Conference League, paradoxal, am explicat aici, au și mai multe șanse la titlu!

Am crezut în antrenorul Mirel Rădoi de la bun început și nu fac un titlu de glorie din asta. Pentru că am avut acces direct la argumente: șansa de a lucra alături de el în startul carierei lui – selecționer U21, olimpic și apoi al României la seniori -, așa că orice bravură ar fi ridicolă și irelevantă din partea mea. Continui să cred în antrenorul Mirel Rădoi la fel cum m-am convins, peste ani, că ar fi fost aproape imposibil să performeze ca selecționer la naționala mare. De ce?

Rădoi are nevoie de un vestiar fix, să știe la perfecție fiecare detaliu din fiecare zonă a comportamentului jucătorilor, să înșurubeze piesele pe fagurele stilului său spectaculos, unul fără concesii și fără jumătăți de fotbal. Să antreneze zi de zi, până la rafinament, totul. Să studieze sfâșietor adversarul, să rezume condensat 5 picături esențiale pentru jucătorii săi, să lovească în meci țintit pe nevralgiile descoperite după ore și ore și ore de analiză.

A funcționat cu România U21 la EURO 2019 și în preajma turneului pentru că a fost cumva un cadru similar celui de la un club. Dar la naționala mare au fost lot fracturat între acțiunile depărtate pe calendar, trei antrenamente înainte de meci, cazuri de Covid, campionat intern în zig-zag, stranieri inconstanți, plus ghinion. Apoi, sistemul preliminariilor impune cinism, n-ai prilejul unui 3-3 după 3-0 din care să înveți iute în procesul construcției. Calificările la turnee finale? Nu prin fotbal-șampanie se nasc, ci din fotbal-tărie: gura-pungă, icnet, religia eficienței, tabela bate stilul! Așa a mers România la EURO 2016 și EURO 2024, prin Iordănescu, tatăl și fiul. Alt stil remarcabil, dar… alt stil!

Dincolo de jucători și de Mirel Rădoi, dacă vă place Universitatea Craiova de azi și credeți în ea, răspundeți în minte:

• Ce conducător din play-off-ul României i-ar fi susținut financiar și logistic, într-o singură vară, unui antrenor fără vreun trofeu, strategia de a renunța la 16 jucători și, mai ales, de a aduce alți 13 cu care să umple productiv un sistem de joc revoluționar?

Până acum 8 luni, când a revenit în Bănie, Mirel Rădoi a fost perceput și promovat vreme de vreo trei ani, de unii și alții, drept antrenorul-iluzie, „antrenor de-o vară la tineret”. De ce azi, aceiași, îl văd antrenor de titlu? Pentru că Mihai Rotaru și ceilalți acționari au fost singurii care au avut încredere, cu fapte și bani, în viziunea lui fotbalistică.

Luați cu lămâie: la fel cum FCSB de azi e și Gigi Becali, Universitatea Craiova de azi e și Mihai Rotaru. Nici măcar Adrian Mititelu nu contestă asta 🙂 Pe bune, credeți că ar supraviețui altfel aceste societăți comerciale?

Apreciez multe din deciziile conducătorului Mihai Rotaru. L-am și criticat pentru multe, de la numirea antrenorilor Balint sau Petev, la întreținerea camarilei loiale, cu pregătire sub standardul Craiovei, în jurul profesioniștilor veritabili din club. Mă interesează mai mult deciziile lui decât discursurile euforice la tv sau îndreptățirea vendetelor sale. La fel, analizez când și cum antrenorul Gigi Becali îl sabotează pe patronul Gigi Becali, vezi Bîrligea atacant lateral în a doua repriză cu Shkendija. Să fie sănătoși cei mistuiți în nedumeririle dacă și unde a fost titularizată Tania Budi! Mă interesează Rizespor, deloc Rizea.

Universitatea Craiova are toate argumentele să devină noua campioană a României, depinde de mai multe lucruri, dar în primul rând de capacitatea rapidă a oltenilor ca, la acest fotbal-șampanie, să îi găsească și dop uneori. Am explicat aici.

Și, apropo de fotbalul-șampanie al Craiovei, pentru care Mihai Rotaru e ridiculizat încă din 2021, când a declarat că-l visează: am rămas uimit în cramele de la Cricova de zecile de angajați care, aproape mecanic, roteau sticlele cu licoare divină pe pupitrele lor de odihnă. Ghidul a zâmbit: „Se numește remuaj”. Cum bezna mi s-a întins pe față, a turuit ca la dicționar: „Pentru ca drojdia sedimentată să se ducă spre dop, pentru limpezire, la intervale fixe de timp sticlele sunt rotite cu câte o optime din circumferință. Altfel nu ar exista șampanie!”.

Mi-am spus atunci că e una din cele mai frumoase definiții ale meseriei de antrenor.

Cine savurează fotbalul-șampanie al Craiovei în aceste zile și, poate, la triumful final, să nu uite: înainte de efervescență, n-ar fi existat nimic dacă cineva nu plătea strugurii. Și dacă nu credea, all-in, în remuaj: a se citi viziunea lui Mirel Rădoi.