Japonezul care face carieră în România! „Într-o zi va trebui să mă prezint la antrenament cu bicicleta și să parchez între un Mercedes și un Porsche”. Și-a găsit fericirea la peste 8.000 de kilometri de casă | INTERVIU

Un japonez în România. Sota Mino a plecat la peste 8000 de kilometri de casă pentru a-și împlini visul de a juca fotbal. A acceptat să semneze cu Metaloglobus în 2018, un club despre care cu siguranță nu auzise în Japonia. A ajuns în Liga 2 și a avut șansa să-l întâlnească pe Marius Măldărășanu, care l-a luat alături în ascensiunea sa ca antrenor. L-a dus la Hermannstadt și acum Sota Mino este un titular cert în echipa surpriză a campionatului, ajunsă pe locul 4.

Japonezul care face carieră în România s-a obișnuit cu toate obiceiurile românești. „Într-o zi va trebui să mă prezint la antrenament cu bicicleta și să parchez între un Mercedes și un Porsche”

Mijlocașului central nu i se pare un lucru ieșit din comun că a ajuns să joace la 8000 de kilometri de casă și spune că viața sa nu s-a schimbat, în ciuda diferențelor culturale, pentru că joacă fotbal, ceea ce a făcut de mic.

Sota Mino s-a obișnuit și cu ideea că salariile nu vin mereu la timp în România și nu i se mai pare ciudat să meargă cu bicicleta la antrenament și să parcheze între un Mercedes și un Porsche.

A învățat limba română și s-a învățat cu toate obiceiurile locului. Bune și rele. Acum ar vrea un loc în play-off cu Hermannstadt și poate un transfer într-un campionat mai bun. În România a ajuns să nu se mai teamă de nici un adversar.

ProSport: Ce caută un japonez în România? E la peste 8000 de kilometri distanță.

Sota Mino: (râde) Sunt la fel ca toată lumea care lucrează în străinătate. Adică fiecare își găsește oportunitatea acolo unde poate să-și valorifice munca cel mai mult. Deci în cazul meu, România.

Cum ți-a schimbat România viața?

Nu cred că mi-am schimbat viața nici măcar în România. Am început să joc fotbal de mic și apoi încă joc. Așa că nu am schimbat nimic în viața mea. Până acum, în multe interviuri am fost întrebat de diferențele dintre România și Japonia. E mereu greu de răspuns. Dar pot să spun despre un lucru comun în Japonia și România. Atât japonezii cât și românii au un spirit de respect pentru oricine muncește din greu. Asta este părerea mea.

Cred că au fost luni în care nu ați fost plătiți la Metaloglobus și Hermannstadt. Ți-a fost greu să înțelegi că în România nu se plătesc salariile la timp?

După cum știți, Hermannstadt a avut unele probleme în ultimii doi ani. În prezent cred că încearcă să facă plățile la timp. De asemenea, mi-au oferit mult respect mie și familiei mele, lucru pe care îl apreciez, ca jucător profesionist. Lucrurile din trecut sunt lucruri din trecut. Cred că nu are sens să te plângi de asta.

Mergi cu bicicleta la antrenament ca Takayuki Seto?

Într-o zi va trebui să mă prezint la antrenament cu bicicleta și să parchez între un Mercedes și un Porsche (râde).

El încă joacă la 37 de ani. Crezi că are legătură cu disciplina japoneză?

Takayuki cu siguranță este unul din modelele mele profesionale. Știe cum să se concentreze și cum să se comporte profesionist. De multe ori îl întreb ce mănâncă, cum își petrece timpul. Nu știu dacă jucătorul japonez are disciplină. Dar, statistic, cred că jucătorii japonezi au mai puține accidentări decât jucătorii din alte țări. Normal că și eu încerc să nu mă accidentez și încerc să mă perfecționez.

„Play-off-ul a fost obiectivul nostru de la începutul sezonului. Cred că merităm să rămânem pe această poziție”

La ce visezi în cariera ta? Ai vrea să pleci din România, într-un campionat mai puternic?

Desigur că aș vrea să joc cât mai mult posibil și dacă am ocazia să merg la un nivel cât mai înalt, vreau să joc. Oricum nu pot vorbi despre viitoare transferuri acum. Îmi expiră contractul în vara anului viitor și vom vedea. În acest moment sunt fericit să joc pentru Hermannstadt, suntem încă pe loc de play-off.

Locul 4 cu Hermannstadt. Te gândeai la asta când erai în Liga 2?

Toată lumea este surprinsă că suntem încă pe loc de play-off. Dar play-off-ul a fost obiectivul nostru de la începutul sezonului. Jucătorii, staff-ul, toată lumea muncește din greu. Cred că merităm să rămânem pe această poziție și sper să continuăm așa, desigur. Am jucat în Liga 2, dar nu am renunțat niciodată să am încredere că voi juca într-o ligă superioară. Chiar și acum încă simt că pot face mai mult și mai mult.

„Bănuiesc că vrei să răspund românii. Așa că voi spune românii”

Cum e Sota Mino pe teren. Care e principala ta calitate?

În prezent, imaginea lui Sota Mino este că aleargă pe tot terenul. Mă bucur că toată lumea mă vede așa și aș vrea să continui să alerg pentru echipă.

Te temi de vreun adversar în România?

Evident că România are multe echipe bune, dar nu mă tem de nici un adversar pe care îl am în față. Încerc doar să mă concentrez. Asta e tot.

Japonezii sau românii? Care sunt mai tehnici?

Bănuiesc că vrei să răspund românii. Așa că voi spune românii (râde).