Dansând prin iarba verde de acasă. Cronică de Gabriel Berceanu la întoarcerea FCSB în Ghencea, 1-0 cu CFR Cluj
Cea mai iubită echipă din România vine iar în locul nostalgiei și-al strigătului dintâi. FCSB în Ghencea, de fapt în “Lungul drum către casă”, piesa lui Eugene O’Neill și filmul de astă seară în care ar trebui să arate că poate fi John Wayne în fața unui CFR Cluj încă în șantier. După Edjouma și Băluță, azi Tavi Popescu e atacant. La capitolul ăsta rulează săptămânal, pentru Charalambous, alt film: “Ce vrăji a mai făcut patronul meu”. Dacă FCSB bate și azi, așa, e clar că poate să joace vârf și Haruț.
FCSB în Ghencea: iureș sub cântece, dar bara se trece în dreptul clujenilor
Dansul frenetic Olaru – Tavi Popescu aduce panică din minutul 3, Florinel Coman amețește fundașul din față și trage pe scurt, scoate Sava în corner. Aceiași protagoniști, imediat, în jurul unui șut-centrare, același deznodământ. Roș-albaștrii sunt în dinamică permanentă, e o cruciadă a tehnicii în fața liniilor de tăiere ardelenești. Dar echipa extrem de scurtă a lui Mandorlini face bine cea ce face, deși are doar 35% posesie la jumătatea reprizei.
Tocmai când ai spune că CFR-ul nu joacă nimic și afișul pentru derby e scris cu vopsea la mișto, Yeboah trage puternic și plasat pe jos, Târnovanu respinge în lateral, Muhar reia în bara dreaptă. A rămas în arhetipul clujenilor acest fler caustic, țâșnind din tăcerea precaută chiar și prin 5-3-2.
Sculptori în lemn versus țapinari. Zero opere de artă, concert de fierăstraie.
Vacarmul peluzei și răutatea de Lăcătuș turnată în banderola lui Olaru nu țin de finalizare cum nici alte arene n-au ținut de foamea pentru Ghencea. FCSB se stinge treptat pentru că Tavi nu e vârf iar rigoarea și fizicul oaspeților sunt cărți jucate corect.
Ajeti, cu alură de țapinar, ia râzând peste umăr trestia Tavi Popescu. În fapt, meciul continuă ca o încleștare între sculptori în lemn și armata sârguincioasă de fierăstraie. Cu mingea, iau ochii roș-albaștrii. În dueluri, dar mai ales fără balon, tot ei plâng la genunchii lui Tachtsidis sau Muhar.
Jocul, per total, moare în tensiunea fizică fixată de CFR. Iar Cordea e “mână moartă” și în seara asta.
VAR, Compagno și Scooter Maria pe linia lui 41, spre Univers
Intră Compagno, se întoarce și fotbalul în albia lui. Statutul gazdelor în jumătatea CFR se menține, dar cu ceva mai multă viteză în schimbările de direcție. Sistemul lui Mandorlini, cu cinci oameni pe fund, forțează însă trecerile lui Coman și Popescu spre axul central, pe aici e obligată FCSB să croșeteze din un-doi-uri și mai șutează din când în când, de departe, fără miez. Se întețește aerul de asediu, dar Sava n-are griji reale.
Neașteptat, oaspeții trec la apărare în 4, din minutul 60. Iar când nu vine golul, îl aduce VAR-ul. Mingea lovește mâna lui Dawa în careu, VAR nu intervine. Faza următoare, fault în careul CFR, scos inteligent de Compango. Se dă. Bate italianul puternic, 1-0, gol în Scooter Maria revărsându-se iar pe linia lui 41, către Univers…
Darius Olaru, omul meciului
FCSB merita deschiderea de scor, în spiritul fotbalului. N-ai cum să cumperi victorii doar prin forță masată la mijloc, implorând biciul speculant al lui Yeboah și Birligea. Sau ai cum, dar nu mereu. Nu există nimic în exprimarea ardelenilor până la final, nici în efectul schimbărilor lui Mandorlini, care să pună la îndoială eșecul. Zero șuturi pe poartă în repriza secundă!
Tavi Popescu lungește faza prea mult în careu și pierde culoarul de șut, dar Compagno continuă să devieze isteț descărcând culoare și pârghii colegilor. Bine că există pauza în fotbal, să aibă când Gigi Becali să-și remedieze erorile!
Darius Olaru, omul meciului. Luminos în pase, inimos până la sacrificiu, mijlocaș box-to-box cu idei „out of the box”.
Rămâne întrebarea, rămâne, după FCSB în Ghencea
După ce-au fost interziși de stupidități cazone și tălpănisme delirante, steliștii au venit puhoi în Ghencea la meci, când s-a putut. Au venit cu setea cu care românii s-au uitat nopți în șir la teleshopping și show-uri cretine pe canale tv străine după Revoluție, sătui de amarul platitudinilor din oferta media unilaterală a comunismului. Și dacă FCSB întâlnea Viitorul Ileana, tot plin era în Ghencea!
Rămâne întrebarea asta, deopotrivă briceag și pahar de tărie pe stomacul gol: ce nopți de basm am avea în fotbalul românesc, cu Rapid în Giuleștiul său de azi, cu Dinamo pe un nou stadion, FCSB în Ghencea și o singură Craiova?