Cod roșu de titlu la Dinamo după 1-0 cu U Cluj! „Câinii sau oltenii merită și trebuie să fie campioni dacă Superliga s-ar termina mâine și vrem în grupele cupelor europene”

Într-o primă etapă de Superliga pornită în plin cod roșu de nerăbdare și cod galben de ger, n-ai mari așteptări de la Dinamo – U Cluj după ce primele șase partidă din rundă au fost scrâșnet înfofolit, justificabil dar totuși în antiteză cu fierberea reluării campionatului care creștea în noi.

Gazonul este însă foarte bun pe Arena Națională, numele din teren și antrenorii îți reconsolidează încrederea, până la urmă forțezi în gând pe vechea strategie de nădejde a tribunelor dintotdeauna: „n-are cum și azi să vedem tot jale!”.

Cod roșu de titlu la Dinamo, dar Macalou era să-l facă alb-negru!

Din start, Alberto Soro taie la interior și trage cu calitate spre vinclu, prea mare totuși distanța și parcă prea devreme pentru gol, e doar minutul 5. Alex Musi, cu mai multă viteză dar pe un traseu identic mutat dinspre flancul stâng, repetă ideea și semnează același deznodământ, la trei minute distanță.

U Cluj mestecă într-o posesie lentă, deja tradițională cumva, indiferent că pe bancă era Sabău sau e astăzi Bergodi. E un stil care îngheață oponentul și care, pe de o parte, camuflează robustețea construcției pornită din experiență. Iar pe de altă parte, setează surprinderea răvășitoare a atacurilor rapide în care efervescența extremelor biciuie!

Iar dacă Boateng e feroce și productiv în fața lui Postolachi, Sivis pare un junior „pe pile” la duelul cu El Sawy: extrema oaspeților îi dă mingea printre picioare cu un exterior umilitor de calm. Șut din unghi parat riscant de Epassy spre axul terenului, Macalou reia din cădere peste poarta goală! Prima ocazie mare.

Echilibrează Dinamo repede situația, tot Soro se trezește protagonist, acum e unu la unu cu Gertmonas, puțin în unghi. Dar e parcă „prea spaniol” în interpretarea fazei: refuză preluarea, alege execuția specială și din prima, cu stângul la serviciul ideal dinspre Karamoko… fix în pieptul portarului lituanian.

Karamoko de Champions League: fără pasă greșită, 100% dueluri câștigate și gol de 1-0

Starea de fotbal în oglindă continuă. Același Macalou șerpuiește și încheie cu centrare optimă pe jos, în zona „cod roșu de gol”, n-are coechipier cu plasament pe măsura acțiunii. Cîrjan trimite din stânga, mai puternic și lovește gleznele stoperilor alb-negri în același spațiu esențial în care orice ezitare în respingere poate stârni cutremurul.

Per total însă, până acum, Dinamo e peste U Cluj, realitate accentuată de dinamica intrărilor în ultima treime, lejeritatea combinațiilor din ofensivă și durata posesiei. Și pentru că Postolachi nu e Karamoko. Cel puțin azi, când francezul cu origini ivoriene n-are în toată prima repriză nici măcar o pasă greșită (18 din 18 corecte!), filtrează impecabil atacurile și păstrează 100% procentajul duelurilor directe câștigate!

Totuși, Soro nu ajunge să împingă în concretețe senzația asta, direct pe tabelă, după ce Karamoko i-a pregătit trei sferturi din gol în minutul 28. E nevoie ca rolurile să se schimbe, în beneficiul tuturor „câinilor”. Iar asta se întâmplă după un sfert de oră, cu ibericul lansând curbat, peste liniile adverse, iar Karamoko țâșnind cu fler împotriva ofsaidului. Stop simplu și execuție limpede, 1-0 cinstit pentru Dinamo!

Ca să se apropie de play-off, dar mai ales ca să intre în standardul firesc al profilului așteptat acolo, U Cluj chiar trebuie să riște ceva. Și să regândească linia mediană.

Dinamo a fost pe teren cu U Cluj un Donald Trump singur în fața hărții lumii

Dar Dinamo e chiar de neoprit. Pe axa Stoinov – Gnahore – Karamoko, ultimul trimite din afara careului în bară. Soro pătrunde inspirat, îl trădează din nou finalizarea. Musi trăsnește și el bara dinspre flancul său, singur în fața unei geometrii înguste la descătușare.

Boateng tot apare prin careul advers, semn de încredere solidă, trimite zdravăn în portar. Cîrjan nu se sfiește să coboare la blocaj în jurul propriului careu, semn de căpitan veritabil. Doar Fabry, pe canalul creat de artizanul unic al rarelor treziri ofensive dinspre oaspeți, Macalou, se încumetă împotriva curentului. Șutează din alergare în direcția opusă, moale și înghesuit în ciuda poziției promițătoare.

Setați mental la o cotă remarcabilă, pregătiți fizic pentru un ritm de play-off deja, „câinii” acoperă hulpav terenul precum Donald Trump colțurile interesante pentru el de pe harta lumii, în singurătatea mută a fanteziilor de Biroul Oval.

Zeljko Kopic lasă ultimele 20 de minute din meci unui atac nou, cu Armstrong, Perica și Mazilu. Prea mult și prea devreme? Da, crește pe final U Cluj, mai multă coerență și vervă în atac, tinerii Trică și Taiwo bifează traiectorii și ocazii bune, dar concretețea lor o împărtășesc fulgii de zăpadă răvășiți brusc peste Arena Națională.

Dacă s-ar termina mâine campionatul…

Zilele astea se dărâmă stadionul vechi al lui Dinamo, dar în lunile mai din urmă chiar s-a construit o nouă echipă redutabilă. E cod roșu de titlu la Dinamo după 1-0 cu U Cluj, trebuie să fie cod roșu. Iar asta înseamnă și fior de bucurie, și responsabilitate copleșitoare.

Clasamentul te obligă, jocul energic și pe alocuri încântător al „câinilor” te obligă, stabilitatea și coerența lui Kopic îngroașă evidența. Iar din recurența minusurilor de la FCSB, chinul perpetuat al jocului rapidist și imprevizibilul la vârf din Superliga, se face culoar excelent. Concurența e fie inconstantă, fie șubredă de nicăieri.

„Banca” la Dinamo pare decentă acum, mai e nevoie însă de măcar 1-2 titulari pe care Andrei Nicolescu să îi rezolve iute, în completarea planului cu tinere talente (Liam Eissat, Târbă, Duțu). Plan care se desfășoară reconfortant în subsidiar, însă nu poate avea efecte pe termen scurt pentru titlu. Coroborat cu „securizarea” lui Boateng, Stoinov și Cîrjan, e foarte posibil să fie suficient pentru câștigarea marii bătălii.

Dacă s-ar termina mâine campionatul, Dinamo sau Universitatea Craiova merită și trebuie să fie campioana. Sigur, urmează să vedem și oltenii la Petrolul în debutul pe acest an. Iar una peste alta, impactul Coelho e încă în evaluare și cu întrebări largi. Dar, dacă totul s-ar opri acum și dacă mai vrem în grupele cupelor europene…

Partea proastă pentru Dinamo? Superliga de-abia s-a reluat, play-off-ul chiar e alt campionat. Partea eternă și fermecătoare? Din peluza alb-roșie, dacă strângi în inimă „colț de cer și colț de lume”, poți împături timpul fix în secunda fericirii care merită povestită copiilor și nepoților.