Antrenorul fără reacție și fără vină. Nu asta trebuia să se întâmple la pauza derby-ului din Giulești. EDITORIAL ANDREI PREOTU

Cristiano Bergodi este un nume mare pentru fotbalul italian. Mai ales dacă ne uităm peste cariera de jucător. Și deja un nume important și pentru Superliga, unde a tot venit în ultimii ani. Ajuns la vârsta de 59 de ani, tehnicianul pare în cea mai dificilă aventură a carierei sale. Asta și din vina sa, cu siguranță.

Dezastrul cu CFR Cluj ne-a arătat un antrenor lipsit de reacție și fără vină într-o situație critică pentru Rapid, aproape să rateze obiectivul, adică revenirea după mulți ani în Europa.

Cristiano Bergodi, antrenorul fără reacție și fără vină

Am o relație specială cu Cristiano Bergodi, pe care l-am urmărit încă de când a sosit prima oară în fotbalul românesc. Abia se lăsase de fotbal și a lucrat cu Gino Iorgulescu la FC Național. Atunci, era mult mai tânăr, avea mai multă energie și inspirație.

În ultimii ani, Bergodi a tot schimbat echipele și, de obicei, resuscita echipele, iar apoi acestea picau iar. Am salutat revenirea sa în Giulești. Vă aduceți aminte, s-a produs în condiții speciale. La Rapid a avut parte de răbdare din partea lui Șucu și Angelescu, așa a și ajuns să bată FCSB cu 4-0, însă a urmat iar căderea. Și din vina lui, dar și ca urmare a problemelor interne.

Cu CFR Cluj, Bergodi a picat examenul cu brio. L-am întrebat la conferința de presă dacă jocul de la Hunedoara a fost o „capcană”. A părut deranjat, convins fiind că se aștepta la o altfel de replică a ardelenilor. Așa să fie! În schimb, explicațiile pentru discursul de la pauza meciului nu sunt demne de un antrenor cu pretenții. Întrebat de reporterul ProSport ce a transmis la pauză, Bergodi i-a băgat pe toți în aceeași „oală”, știind clar că nu putea să schimbe toată echipa. Răspunsul nu s-a încheiat: Cristiano a mai spus că le-a spus jucătorilor să nu se facă de râs. A devenit de atunci clar că fanii rămași în tribune nu mai au ce să vadă. Pierzi cu 4-0 sau cu 4-1, tot umilință se cheamă. În schimb, dacă întorci precum Foresta cu Dinamo pe vremea lui Marin Barbu, ori precum Chelsea cu Manchester United în Premier League, cu două goluri în prelungiri, poți să intri în istorie.

Cristiano Bergodi n-are vreun trofeu major câștigat. Nici ca jucător, nici din postura de antrenor. Ba chiar a ratat un titlu istoric cu Craiova în pandemie de COVID-19, după ce a condus-o chiar pe CFR Cluj în celebra „finală” apărută pentru încheierea sezonului. Două Cupe ale României câștigate cu Sepsi reprezintă o performanță bună, dar nu pune un „certificat de garanție” pentru un antrenor. Vedem, de exemplu, cu tot respectul, cine a atins semifinalele în acest an: o echipă cu ambiții mari, dar de Liga 2, Corvinul Hunedoara, FC Voluntari, aflată în lupta pentru evitarea retrogradării, plus Oțelul și U Cluj, aflate și ele în play-out.

Îl voi respecta mereu pe omul Cristiano Bergodi. Și o să-mi pară sincer rău dacă va „traduce” greșit esența acestui editorial. Și din greșeli învățăm cu toții!