Ștucan, despre conflictul de PR dintre liga lui Iorgulescu și federația lui Burleanu: „Prima păruială electorală a oamenilor în costume negre”

Pentru fanul de rând, hățișul comisiilor din fotbalul românesc reprezintă o mare nebuloasă în care se pierd timp, energie și uneori chiar mințile. Să vă spunem, însă, un secret. Nici ziariștii nu se simt foarte siguri pe acest tărâm instabil care le fuge de sub picioare chiar și „specialiștilor”  de la FRF și LPF. Și sunt ai naibii de mulți specialiști.

În pădurea deasă a paragrafelor de regulament nu intră oricine. Acolo nu se întâmplă lucruri spectaculoase ca-n cărțile lui Tolkien, dar din timp în timp din negura legislativă mai apare câte o decizie mutantă trimisă la lumină de niște oameni fără față, miros sau culoare. Un exemplu proaspăt: patru doamne și doi domni necunoscuți de la Comisia de Recurs au decis să desființeze decizia altor domni necunoscuți de la Comisia de Disciplină de a-l suspenda și amenda pe Edward Iordănescu, antrenorul recidivist care a încercat să fenteze regulamentele discutând cu jucătorii săi în afara stadionului, din postura de om de fotbal suspendat.

Dintr-o etapă de suspendare și 40.000 de lei amendă, doamnele și domnii de la Recurs au făcut o  grațiere curată pentru Iordănescu junior. Și de aici începe Primul Război Instituțional din istoria recentă a fotbalului românesc, un conflict comic dacă n-ar fi tragic, care ardea mocnit de ceva vreme.

Primul atac a fost dat de infanteriștii lui Burleanu. Printr-un comunicat uimitor postat pe site, FRF se dezice de decizia propriei comisii și somează LPF să sesizeze Tribunalul Sportiv de la Lausanne. O mișcare abilă prin care forul cu sediul în Pantelimon vrea să arate că oamenii fără chip de la comisii sunt independenți, dar că federația nu le tolerează întoarcerile nefirești de verdict. Totul, evident, cu mâinile celor de la Ligă.

Contraatacul lui Iorgulescu a venit rapid tot printr-un comunicat, însă pe un ton mai puțin instituțional. LPF a acuzat FRF că le aruncă „pisica moartă în curte” și că dacă Burleanu vrea să meargă la TAS o poate face personal, fără să folosească mâna de lucru a forului cu sediul aflat deasupra Cotrocenilor. În plus, federația e invitată să paseze Comisia de Disciplină către LPF, caz în care Liga – presupunem din comunicat – își asumă responsabilitatea deplină pentru deciziile viitoare.

Acum, să facem o poză învălmășelii iscate. Proaspăt trezit din somn, Gino Iorgulescu stă să-i dea o sticlă în cap lui Burleanu, în timp ce-i strigă decis „Îîîîîîîîîîîî!”, iar Burleanu se ferește apărându-și părul ondulat dat cu gel. Cu Vișan de mână, federalul Bodescu bagă o pisică moartă prin gardul Ligii, de unde Justin Ștefan și Robert Pongracz îl reped cu pietre și suduieli.

Doamnelor și domnilor, acesta este fotbalul din România în toată splendoarea lui.

Câteva explicații sunt necesare.

Federația are o mare problemă când anunță, abia acum, că e dispusă să meargă la TAS pentru o decizie a Comisiei de Recurs. Logic, forul condus de Burleanu trebuia să se sesizeze pe 8 martie, după ce doamnele și domnii de la apel l-au făcut scăpat pe Șumudică, suspendându-i suspendarea. FRF nu se putea, însă, sesiza atunci. Citiți motivarea pentru acea mutație decizională, postată pe site-ul federației.  Există acolo câteva cuvinte cheie: „Având în vedere acordul expres al părților”. Deci părțile, adică FRF și Șumudică, s-au înțeles să suspende sancțiunea, călcând în bocanci independența comisiei. Minunat! Practic, două orori într-una singură.

Liga are la rândul ei probleme mari. Instituția condusă de Iorgulescu pretinde să primească în dar Comisia de Disciplină, însă uită că, dacă vrea, tot ea, Liga, are puterea să activeze acea comisie printr-o simplă sesizare. Acum să vedem câte sesizări a făcut Liga în cazurile importante din această primăvară:

• Ieșirea neandertaliană a lui Ganea la adresa unei jurnaliste? Nimic.
• Gesturile indecente ale lui Șumudică? Nimic.
• Degetul mijlociu arătat de Nicușor Stanciu? Nimic.
• Ieșirea lui Edward Iordănescu din stadion și din legalitate sportivă? Evident, zero.

Explicația șefilor de la Ligă este că ei fac prevenție, nu sancționează.

Explicația pe care o găsim noi este că Iorgulescu și Burleanu fac prevenție înainte de alegerile din 2017, respectiv, 2018. Primul își ține în brațe cu orice preț cele 14 cluburi, lăsându-i pe angajații lor să facă absolut tot ce le trece prin cap. Cu masa de manevră a sutelor de membri AJF în spate, Burleanu are o oarecare siguranță și privește detașat cazurile venite din Liga 1, o divizie pe care și-ar dori să o controleze pentru zecile de milioane de euro din drepturile TV.

Mai e puțin și în fotbalul românesc vor urma alegeri. Gălețile și pungile de făină din politică se vor transforma din nou în mingi și ghete electorale. În privința morților care vor vota, la fotbal diferența este că morții sunt totuși vii. Ei se numesc cluburile de fotbal, niște carcase golașe pentru care se bat domnii în costume de la LPF și FRF.