Povestea fabuloasă a Luisei Flonta, profesor universitar de neurobiologie la 81 de ani și membru al Academiei Române, pe terenul căreia Viitorul Frasinu și-a omologat stadion! EXCLUSIV

La Ibrianu, în județul Dâmbovița, Viitorul Frasinu își dispută meciurile de pe teren propriu pe un stadion care se află în proprietatea unei octogenare. Membru titular al Academiei Române, profesor universitar în activitate și baschetbalistă la Știința Cluj în tinerețe, Luisa Flonta și-a dat acceptul, fără pretenții financiare, ca stadionul de pe proprietatea sa, gard în gard cu locuința ei, să fie omologat pentru jocurile oficiale.

Povestea fabuloasă a Luise Flonta, membru al Academiei Române. Pe proprietatea sa se dispută meciuri de fotbal în campionatul din Dâmbovița. EXCLUSIV

Luisa Flonta (81 de ani) este membru titular al Academiei Române, neurobiolog și profesor în activitate la Universitate București – Facultatea de Biologie. De mai mulți ani, în special vara, doamna Flonta se retrage în liniștea unui sat aflat în județul Dâmbovița, la un ceas și jumătate de condus molcom de vipia și clocotul Bucureștiului.

Într-un petic de Rai.

Ibrianu. O casă cu personalitate, curte întinsă și o grădină parcă nesfârșită și bine întreținută peste care stăpân pare a fi un câine de talie mică ce își face rondurile, în trena stăpânei, de dimineață și până la amurg.

„Treceți de terenul de fotbal și, imediat, o să găsiți o poartă deschisă”

Doamna profesor universitar așteaptă jurnaliștii curioși de povestea sa și a locului în timp ce scrutează cerul vânăt.

„Azi pare că o să plouă. E bine pentru grădină”

Și o să vă întrebați care e povestea noastră? Ce caută o publicație de sport aici, la Ibrianu? Aceeași curiozitate este întinsă, cu discreție, de gazda care ne primește generos cu un suc de mere din producția proprie.

„Și voi pentru povestea asta cu terenul ați bătut drumul până aici?”

Gard în gard cu gospodăria doamnei Flonta tot pe proprietatea sa se întinde un teren de fotbal cu gazonul ars și copaci ce formează un gard viu de un verde-copt care acoperă trei dintre laturi. Stadionul tipic comunal. De aici începe și miezul articolului nostru.

Mai precis de la un gest îmbibat într-un simț civic mai rar întâlnit într-o societate de multe ori centrifugă. O poartă mică, la capătul unui tunel format din crengile copacilor care plutesc ca niște brațe lungi deschide accesul din curtea doamnei Flonta.

Un tunel spre zarva necontrolată a stadionului din Ibrianu.

Comuniștii au confiscat proprietatea în 1949 

Casa și suprafața unde se află terenul de fotbal i-au aparținut mamei doamnei Flonta. În 1949, când fiica sa avea doar cinci ani, comuniștii au confiscat proprietatea familie, iar după Revoluție lupta pentru a recupera ceea ce i-a fost luat a fost destul de dură.

Povestea acestui loc a început cu mulți ani în urmă. Când mama mea avea acest teren și locuia aici. Ea s-a căsătorit la Cluj și noi ne-am născut în Ardeal și nu am mai avut legături. În 1949 a fost expropriat, iar în casă s-au tot perindat tot felul de instituții, grajd comunal, sediu CAP. În final a fost cămin cultural și grădiniță. În 1990, după ce s-au mai schimbat lucrurile, mama mi-a spus că mă duc la Ibrianu, să văd ce s-a mai întâmplat. Am venit și pentru că legile au fost făcute în acel fel, am cerut să-mi fie restituită proprietatea. Casa și locul unde se află terenul de fotbal. A fost un proces lung. Îmi aduc aminte că un magnat local, așa spuneau zvonurile, ar fi pus ochii pe acest teren și o să am dificultăți, care s-au și întâmplat. Toată povestea a durat nouă ani, veneam la proces la Târgoviște iarna, într-o mașină în care înghețam și nu se prezentau. Târziu, în anul 2000, am primit prima parte, casa și ce e acolo. A mai durat ceva timp până am primit și acest teren”

Urmăriți AICI întregul reportaj video cu și despre doamna profesor Luisa Flonta

„Forma de sport a locului era jucărie pentru copii”

Stadion este mult spus, arenă pare destul de pretențios. În fapt vorbim e un teren de fotbal retușat de curând, fără tribune, de unde se pot urmări ostilitățile de pe câteva bănci înșirate pe partea vestiarelor sau, ca într-un cadru general al fotbalului mic, direct de la gard.

Aici evoluează, începând cu acest sezon, Viitorul Frasinu, o echipă nouă care s-a înscris în Liga a VI-a în campionatul județului Dâmbovița. Viitorul s-a format în această primăvară, după o schismă cu formația Sportul Frasinu.

Locul pe care este stadionul se află în proprietatea doamnei Flonta, cea care a acceptat să semneze pentru ca cei de la Viitorul Frasinu să poată omologa suprafața de joc în vederea partidelor disputate pe teren propriu. Un gest cu etichetă de noblețe.

I-am lăsat, cum să mă împotrivesc? În istoria Ibrianului în zona asta se juca fotbal. Și eu am zis că pentru mine oricum e destul loc acolo, în jurul casei, să rămână teren de joacă pentru copii. Toți pomii ăștia nu existau, i-am pus noi și au crescut. Forma de sport a locului era jucărie pentru copii. În primul an când eram aici erau mult mai mulți copii în sat și le organizam tot felul de jocuri, cu sfori, cu saci, inventam. Acum nu prea mai sunt așa mulți și e adevărat că și noi avem o vârstă mai înaintată și vrem să fim mai liniștiți. În trecut a mai evoluat o echipă, Rapid Ibrianu”.

Două rugăminți: „Să nu tăiați pomii și să nu lăsați gunoaie”

Fără să ceară vreun ban sau să aibă orice alte beneficii, doamna profesor a avut doar două rugăminți pe care le explică aproape scuzându-se:

„Să nu taie frumusețea asta de pomi și nici crengile care mai cresc. Și a doua, mare rugăminte, pentru care am luptat ani și ani, este să nu se lase gunoaie după meci, să nu rămână ambalaje, sticle.

Imediat după ce au avut acceptul doamnei Flonta, jucătorii, conducătorii și suporterii de la Frasinu au trecut la „modernizare”. Gazonul avea smocuri cât cocoașa de dromader, apoi a fost ridicat un gard, iar terenul a devenit eligibil pentru pretențiile încleștărilor de județ.

„Mai înjură ei la antrenamente, e ceva zarvă și la meciuri, dar nu e o problemă. S-au disputat deja două partide amicale la care am și fost prezentă. Sunt fan și e vorba de patriotism local. Vin să văd cu cine  joacă și care e rezultatul final. Mi-am manifestat speranța că poate o să iasă un campion mare și de aici, de pe terenul de Ibrianu”

În tinerețe a jucat baschet la Știința Cluj

Membru titular al Academiei Române, Luisa Ibrianu spune că, în tinerețe, a practicat baschetul la Cluj. La nivel amator. Soțul este microbist și urmărește fenomenul atât pe plan național, cât și fotbalul internațional.

„Am făcut baschet când eram studentă la Știința Cluj, nu chiar de performanță. După ce am terminat facultatea nu am mai practicat și am ajuns la București fiind repatriată. Mi-au mai plăcut înotul și schiul, dar de plăcere. Și cred că asta e cel mai important. Nu toată lumea poate să ajungă campion.

Cine este Maria Luisa Flonta

Conform Academiei Române, Maria Luisa Flonta s-a născut la Timișoara la 21 iulie 1944 și a absolvit Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca în specialitatea biologie-zoologie. A fost preparator la Universitatea din București, catedra de Fiziologie, apoi a activat, la aceeași catedră, ca asistentă.

• În prima perioadă a studiat fiziologia celulei pancreatice endocrine: ciclul de secreție în celulele A şi B pancreatice;
• În anul 1972 a obținut titlul de doctor cu teza „Studiu citofiziologic al ciclului de sinteză şi secreție al insulinei în celula B-pancreatică la reptile, susținută la Universitatea „Babeş-Bolyai“ din Cluj-Napoca, sub conducerea acad. Eugen Pora;
• Între anii 1971-1974 a efectuat un stagiu de pregătire şi lucru experimental la „Institut für Diabetesforschung de la München”, Germania condus de profesorul Otto Wieland. A fost bursieră „Alexander von Humboldt”, timp de doi ani, apoi angajată DFG „Deutsche Forschungsgemeinschaft”;
• Începând cu 1990 a devenit lector la disciplinele de fiziologie şi biofizică, iar din 1991 este conferențiar. În 1993 devine profesor la aceeași catedră. Peste trei ani trece şef de catedră la catedra de Fiziologie Animală şi Biofizică a Facultății de Biologie a Universității din București;
• Este director al Bazei de Cercetare cu Utilizatori Multiplii: Neurobiologie și Fiziologie Moleculară, director al Centrului de Neurobiologie și Fiziologie Moleculară din cadrul Facultății de Biologie a Universității București;
• În 2011 a primit titlul de membru corespondent al Academiei Române, iar începând cu anul trecut este membru titular.