Scandal la națională în ziua meciului decisiv Belarus – România! Fostul goalkeeper de la FCSB își strigă disperarea după ce a fost din nou ignorat de cei care fac selecția „tricolorilor”: „Portarul naționalei a făcut în ultimul an mai multe greșeli decât am făcut eu toată cariera”. Ce alte episoade l-au șocat în relația cu FRF | EXCLUSIV

Valentin Alexandru Cojocaru, fostul portar de la FCSB, actualmente la Pogon Szczecin s-a decis să rupă tăcerea, iar după ce a ajuns la 28 de ani și nu a jucat niciun meci la naționala de seniori a României acuză într-un interviu în exclusivitate pentru ProSport modul în care a fost tratat până acum de selecționerii tricolorilor. Îl deranjează inclusiv că Edi Iordănescu îl ignoră total, deși are evoluții remarcabile la noua lui echipă din Polonia.

„Am fost întrebat cum e în Olanda, iar eu jucam în Belgia!”

Alex, cum îți merge la noua ta echipă și dacă tu consideri că transferul la Pogon a fost un pas înainte pentru tine?

Transferul la Pogon este exact ceea ce aveam nevoie. Sunt foarte mulțumit și impresionat de condițiile clubului, staff și coechipieri. Am fost primit foarte bine, simt ca mi se respectă munca iar asta se reflectă pe teren.

Pe 1 octombrie ai împlinit 28 de ani, dar din păcate pentru tine, deși ai fost la vremea ta titular la U21, totuși nici până acum nu ai debutat la echipa națională de seniori. Ai vreo explicație?

De-a lungul timpului am fost rezervat în a vorbi despre convocări și criteriile de selecționare. Am considerat mereu că muncind și concentrându-mă pe performanță, reprezentanții echipei naționale mă vor vedea. Este trist că în continuare se fac selecții din ligile inferioare și după două-trei meciuri jucate la echipa de club. Statistic vorbind, campionatul Belgiei este pe locul 8 in Europa, pe când campionatul României se clasează la 45 de locuri diferență. Asta mă face să cred că la mijloc sunt lucruri personale, nu profesionale. Dacă am deranjat pe cineva vreodată aș fi preferat să mi se spună, fiindcă în ultimii 8 ani, personal nu am avut niciun conflict cu nimeni.

Edi Iordănescu, Leo Toader sau vreun alt membru din staff te-au sunat vreodată să discute cu tine despre echipa națională? Crezi că cei din FRF sunt la curent cu evoluțiile tale de la noua echipă?

Singurul contact pe care l-am avut a fost cu team managerul echipei naționale, cel care m-a întrebat de situația mea înaintea transferului la Pogon. În afară de asta, nu am primit niciodată vreun semn din partea staff-ului. O întâmplare amuzantă a fost când vara trecută am fost la sediul FRF pentru a rezolva o problemă, iar mai multe persoane apropiate de echipa națională m-au întrebat cum este în Olanda, eu având la acel moment 20 de meciuri in Belgia și 2 convocări pe lista preliminară, asta fiind una din întâmplările care m-au pus pe gânduri.

Florin Niță revine la echipa națională la 36 de ani. Ultimul meci l-a jucat pentru tricolori în iunie 2022, iar acum, după ce s-a transferat în Turcia a fost selecționat din nou. Pe ce criterii crezi că se fac selecțiile si ce spui despre portarii care au fost selecționați până acum la lot?

Nu-mi stă în caracter să vorbesc despre alți jucători, dar s-a ajuns prea departe. Pot spune fără lipsă de modestie că portarul echipei naționale a făcut mai multe greșeli în ultimul an decât am făcut eu în toată cariera. Mi se pare derutant că am fost selecționat la echipa națională când jucam la Viitorul, iar după ce am jucat la două echipe mai bune din campionate mai puternice nu am mai fost selecționat.

„Am fost felicitat pentru convocarea la lot, dar a doua zi era portarul de la FCSB în locul meu!”

În toți acești ani a discutat cu tine vreun selecționer de la prima reprezentativă?

Nu am vorbit cu niciun selecționer de-a lungul timpului, dar dacă tot am adus vorba de selecția din perioada în care jucam la Viitorul, o altă întâmplare m-a pus pe gânduri. Cu o seară înainte de a fi anunțat lotul final, antrenorul de portari (n.r. Fane Preda) m-a felicitat în urma conversației avute cu selecționerul pentru că urma sa fiu convocat. Spre surprinderea mea, a doua zi pe lista nu mă aflam eu, ci portarul de la FCSB din vremea aceea.

Crezi că dacă semnai cu vreun impresar cu nume din România aveai vreo șansa în plus să ajungi la echipa națională?

Mi-am dat seama că impresarul e un criteriu important și faptul că nu am semnat cu cineva din România a deranjat. În ultimii 4 ani Daniel, impresarul meu, a fost un om important în ascensiunea mea ca fotbalist. Ne-am axat pe performanță și niciodată nu am pus accent pe partea financiară. „Coincidența” a făcut că înaintea fiecărei convocări, au apărut articole negative despre mine care mă puneau într-o lumină proastă, articole apărute din senin cu scop bine definit. Consider că am fost și sunt o persoană diplomată care nu a dat niciodată curs articolelor apărute, deși probabil asta se aștepta. Dar, totuși simt că a venit vremea să mă apar.

Cum este campionatul Poloniei față de cel ai României? Ai apărat un 11 metri împotriva echipei foștilor tăi colegi Râpă și Ghiță, te-ai întâlnit cu ei în acel meci?

Campionatul Poloniei îmi place, iar ca nivel se aseamănă cu campionatul ucrainean. Am rămas surprins de interesul suporterilor și de atmosfera pe care o fac pe stadioane. Oricărui fotbalist îi place să joace pe stadioane pline. Meciul de la Cracovia a fost unul special pentru clubul nostru, am fost bucuros că am câștigat și mi-am putut ajuta echipa. Faptul ca mi-am revăzut foștii colegi a fost o bucurie în plus, am rămas în relații bune.

Vei continua să lupți pentru o convocare la echipa națională sau crezi că nu o să mai fi selecționat niciodată?

Întotdeauna principalul meu obiectiv a fost să progresez și să ajung la cel mai înalt nivel, bucurându-mă de fotbal și nefăcând compromisuri. Din punctul meu de vedere, a juca pentru echipa națională este și va fi mereu o onoare.