Răzvan** Obama: ‘Da, putem’

Țăcănitul blițurilor la fiecare gest pe care îl face vorbitorul e un zgomot pe care nu mulți oameni îl pot declanșa. „Când eram mic, eram înnebunit după momentul în care se intona imnul. Visam să ajung la echipa națională sau președinte de stat”, avea să își reamintească Răzvan la microfonul sport.ro puțin după momentul conferinței de presă. O declarație care susține perfect ideea colegului Sergiu Petre de a ilustra  materialul instalării lui Răzvan. La numirea lui Guardiola la Barcelona, jurnaliștii de la Sport au făcut o paralelă cu Obama și reușita sa în cursa pentru statutul de cel mai puternic bărbat al planetei, președintele SUA. Campania „Yes, we can”…Merge și în română „Da, se poate” sau „Da, putem”. Unde nu mai pui că Răzvan vorbește mereu cu pasiune despre actualul joc al Barcei. E un adept al stilului Pep Guardiola și nu de puține ori le prezintă elevilor săi sinteze cu jocul extratereștrilor. Nu e nimic sigur, dar sunt șanse mari să se poată. „România trebuie să redevină echipa tuturor românilor”. E crezul și obiectivul noului selecționer.

Coboară zâmbind treptele de la Casa Fotbalului. Pare sigur pe el. Nu se pierde ușor cu firea, dar nici nu e genul insensibil. Trăiește una din zilele pe care nu le va uita vreodată. E în categoria „autobuzul de pe Podul Grant”, „victoria cu Șahtiorul tatălui”„calificarea de la Hamburg” sau „ultima Cupă cu Rapid”…
Răzvan Lucescu merge spre sala de conferințe – avea să spună mai târziu „în fața voastră a jurnaliștilor va fi mereu mai greu decât un eventual raport pe care ar trebui să prezint Comitetului Executiv”- și este însoțit de Ionuț Lupescu, directorul general al FRF și de bunul său prieten, Cristi Iancu, directorul SEG, firma prin care Federația a semnat parteneriatele din ultima vreme. Între cei trei este mai mult decât o relație profesională. Tineri, good-looking și pasionați sunt oamenii care încearcă să propună o nouă atitudine.
Ca de obicei, conferințele lui Răzvan Lucescu încep mai târziu. În perioada cât antrena Rapidul avea să recunoască faptul că e o superstiție. De data aceasta nu e principal vinovat. Președintele Mircea Sandu susținuse înainte o conferință ad-hoc în care se delimitase și de problemele arbitrajului:”Să nu mă mai întrebați pe mine de asta”. OK…De aia nu, de aia nu…În curând nu va mai fi răspunzător de nimic. De plecat însă, nu va pleca de la națională…

Conferința prilejuită de instalarea lui Răzvan Lucescu a mobilizat desfășurări de forțe impresionante cu transmisii în direct, cu zeci de jurnaliști și fotoreporteri. „E un alt aer în federație. Oamenii sunt parcă mai amabili”, spune o voce de jurnalist care cunoaște fiecare ungher al Casei Fotbalului. Până și cerberii Zaharia și Bărgăuanu seamănă mai mult
ca oricând a ofițeri de presă, nu de contrainformații…Transplantul de imagine a reușit din prima. Răzvan e destins și când își ia în primire scaunul de pe care va vorbi în premieră ca selecționer face cu mâna ziariștilor cu care a colaborat în vremea când antrena Rapidul. Zâmbește scurt și are o privire prietenoasă. Discursul său este ca de obicei liniar, ideile au o logică, vorbește despre concepția sa despre fotbal, privindu-și interlocutorul în ochi. Râde, nu se lasă provocat și cere discret, dar ferm, să nu fie întrerupt.

În drumul spre birou se oprește și mai vorbește cu jurnaliștii. Primește felicitări și cereri pentru interviuri. Răspunde la toate și deschide ușa biroului pentru fotoreporterii ziarelor de sport pentru prima poză simbolică pe scaunul de selecționer. E obosit și le mărturiusește apropiaților că trăiește iar o zi fericită pe care nu apucă să o conștientizeze. Se uită la ceas des, știe că trebuie să plece spre Brașov și răspunde din reflex la telefonul care sună încontinuu. Prima zi e una scurtă. Puțin după ora 13.00 pleacă de la noul serviciu pe scaunul din dreapta lângă prietenul de-o viață. La ieșirea în Bulevardul Muncii este recunoscut de un grup de elevi ai liceului vecin cu Casa Fotbalului. Le face scurt cu mâna și dispare. Are treabă la Brașov după-amiază, plus emoții pentru tatăl său în tentativa de a merge în finala UEFA. În urma lui rămâne un gând cât o speranță: „Da, se poate!”.

PARALELĂ‚ LUCESCU-OBAMA

Răzvan Lucescu (40 de ani)
*salariu anual: 250.000 de euro
*Lucescu are primă de calificare la Euro 2012 suma de 300.000
*a fost numit selecționer în mijlocul uneia dintre cele mai grave crize de imagine și de rezultate din istoria naționalei României
*declarație preferată: “Tot ceea ce ține de noi este să facem tot ceea ce este omenește posibil pentru a câștiga fiecare meci”
*Lucescu junior e al 41-lea selecționer al României
*e la primul mandat ca selecționer
*îl va transforma pe fostul său rival, Mirel Rădoi, într-unul dintre liderii vestiarului
*l-a învins pe tatăl său în meci direct în sezonul 2005-2006 al Cupei UEFA

Barack Obama (47 de ani)
*salariu anual: 301.000 de euro
*Obama câștigă suplimentar din drepturile de autor ale cărților pe care le scrie
*a câștigat alegerile la președinția SUA în mijlocul uneia dintre cele mai grave crize economice din istoria țării
*declarație preferată: “Yes, we can!” (n.r. – “Da, putem!”)
*Obama e al 44-lea președinte al Americii
*e la primul mandat ca președinte al SUA
*a numit-o pe fosta sa contracandidată, Hilary Clinton, în postul de secretar de stat
*a scris o carte autobiografică, intitulată “Visuri de la tatăl meu”