Pe mâna lui Nico

Sunt cât se poate de obiectiv și încerc să fac abstracție de legătura de prietenie pe care o am cu Nico (n.r. – Daniel Niculae – foto). Cred că el a fost unul dintre cei mai buni jucători ai meciului cu Franța. A alergat încontinuu, s-a luptat aproape de unul singur cu apărarea francezilor, câștigând multe dueluri aeriene, și a scos multe baloane utile către mijlocași.

Păcat că nu a reușit să și marcheze. A avut un șut în prima repriză dintr-o poziție care îi convine lui cel mai mult, dar, din păcate, nu a prins mingea cum trebuie. Oricum, eu cred că domnul Pițurcă va miza în continuare pe el și mai cred că, dacă va juca la fel de bine și îi va ajuta Dumnezeu să și înscrie, la sfârșitul acestui turneu final se va transfera la o echipă foarte puternică din Europa. M-am luat cu vorba despre Nico și mărturisesc că m-am trezit că nu am mai apucat să scriu despre ce îmi propusesem: mingea de la Euro. Voi reveni mâine cu acest subiect.

Mi-e dor de fotbal și număr zilele rămase până la reluarea pregătirii. Nu mi-am scos încă bandajul ghipsat, dar sper ca în curând să o pot face. Mărturisesc că ieri am fost la un grătar cu prietenii. A fost ziua Loredanei, soția mea, și am sărbătorit-o așa cum se cuvine!