Nicolas

Se știe că istoria e o matematică încâlcită. Dacă Napoleon s-ar fi născut scornicăreștean și ar fi întâlnit-o pe Josephine spărgând semințe în gara Titu, cu siguranță Bănel Nicoliță n-ar fi trăit lângă Insula Mare a Brăilei, ci mult mai aproape de Insula Reunion. Ar fi fost ortografiat Nicolas. Un nume care n-are nevoie de prenume. Cei opt frați ai lui, împreună cu duzina de surori, plus cohorta de mătuși, unchi, veri și cunoștințe de la prăvălie s-ar fi hrănit din cultul trestiei de zahăr și foșnetul târziu al vaniliei însiropate electronic.

Probabil că n-ar fi reușit ca fotbalist. Ar fi bătut maidanele argiloase din buza Oceanului Indian până în ziua de azi, victima unui regim de selecție sever, aproape draconic. I-ar fi rămas să-l privească la nesfârșit pe Thierry Henry ameliorând la televizor recordul de goluri în tricoul naționalei Franței, o țară străină pentru el și pentru tot neamul lui, un fel de carte poștală de la capătul pământului.

Și dacă, totuși, reușea?! Ce fericire pentru restul lumii! Să ne imaginăm doar că pe 9 iunie în locul lui Ribery ne-ar ieși în cale Bănel!