Nemții din Balcani

Războiul a început. Este timpul pentru ca gladiatorii să intre în arenă!!!

Când naționala Greciei a triumfat în 2004, la CE din Portugalia, lumea fotbalistică a fost șocată. Această victorie a fost mai surprinzătoare decât cea a Danemarcei din 1992. O echipă creditată cu șanse 0 de reușită a trecut de forțe precum Spania, Franța, Cehia și a trecut în finală de țara gazdă, Portugalia, selecționată susținută de o națiune întreagă.

Lumea a strâmbat din nas. Stilul "vulpoiului" Rehhagel, caracterizat de pragmatism, de organizare riguroasă, de risipă de efort, nu era pe placul chibiților. Unde e fantezia? Unde e plăcerea de a juca? Dar Rehhagel a mers mai departe. Iar tacklingurile lui Basinas sau Zagorakis au dus trofeul în însorita Eladă.

Ce a urmat? Grecia a ratat prezența la turneul final al Campionatului Mondial 2006. Lumea a zâmbit. Mercenarii lui Rehhagel aveau limite, iar stilul grecesc, odată descifrat, poate fi combătut ușor.

Dar bătrânul tehnician neamț nu a renunțat așa ușor. Campionii europeni au simțit că pot să rateze șansa de a-și apăra trofeul, au strâns rândurile și vor fi prezenți în Austria și Elveția.

Rămâne de văzut dacă la turneul final vom urmări ceva din campioana de acum 4 ani, sau doar o umbră a echipei care a făcut istorie.

Cătălin Parfene

Selecționata Greciei este o echipă în care individualitățile nu excelează. Rehhagel a format un grup unit, o mică "armadă", disciplinată, gata de sacrificiu pentru binele grupului. așa a triumfat în Portugalia.

Cu toate acestea, dacă există o rază de lumină în jocul exact al elenilor, aceasta este adusă de Karagounis. Jucător polivalent la mijlocul terenului, Karagounis este cel care dirijeză acțiunile ofensive ale Greciei. Are o viziune bună asupra jocului, pasează precis, apare pe ambele benzi sau în centru și execută foarte bine fazele fixe. Totodată este și un jucător dispus la efort, ceea ce îl face prețios în ochii lui Rehhagel. Dacă are libertate de mișcare, poate fi periculos pentru apărătorii adverși.

Karagounis va purta din nou povara construirii atacurilor trupei lui Rehhagel. Este șansa de a arăta că nu este un jucător terminat, cu atât mai mult cu cât în tricoul naționalei a dat cel mai bine randament. Lucru reușit arareori la Benfica sau Inter, cluburi la care a trecut în ultimii ani.

Rehhagel a mers în preliminarii pe un sistem 4-3-3, în primul "11" regăsindu-se majoritatea din cei care au dus greul și în campania din Portugalia. Îl regăsim pe veteranul Nikopolidis în poartă, cu alura sa de bunic. Pe centru Dellas face un cuplu redutabil împreună cu Kyrgyakos. În dreapta Seitaridis e de neînlocuit, iar pe stânga e posibil să îl regăsim pe Antzas.

După retragerea căpitanului Zagorakis, mijlocul este ținut de perechea Basinas – Katsouranis, doi mijlocași puternici, defensivi. În fața lor Karagounis va avea libertate de mișcare.

Gekas este titularul indiscutabil în atacul grecilor. Rămâne de văzut cine îl va susține, dacă e vorba de Amanatidis sau Charisteas.

Grecia are un procentaj bun la Europene. Deși are doar două prezențe, una din ele a fost încununată cu succes. Dacă în 1980, Grecia a fost eliminată din grupe, la ultima participare, în 2004, grecii au devenit campioni europeni

Pronostic: Cu o echipă îmbătrânită, fără nimic nou, e greu de crezut că Grecia mai poate ieși chiar din grupe. Sferturile de finală sunt cea mai mare performanță la care pot spera. Minunile, chiar și în fotbal, se întâmplă doar odată