Mircea Lucescu e out de la naționala României! Culisele finalului și răspunsurile la 10 întrebări puse de milioane de români, într-un material de Gabriel Berceanu. EXCLUSIV

Vestea momentului în fotbalul românesc, oferită în exclusivitate de ProSport: Mircea Lucescu e out de la naționala României! După un an 2025 în care tricolorii, în preliminariile CM 2026, au pierdut acasă cu Bosnia-Herțegovina, în deplasare cu Austria, au remizat în Cipru și au bătut doar San Marino și Cipru, cu emoții, la București, mandatul selecționerului se va încheia, toate informațiile pe care le vei descoperi mai jos descriu un tablou validat de surse potrivit cărora „e doar o chestiune de timp”.

Cu șanse ridicole la primul loc în grupă și, implicit, la calificare directă spre Mondial, cu o misiune extrem de complicată pentru a mai prinde și locul doi, cel care ar putea asigura statutul de cap de serie la baraj (detalii aici), naționala României se află într-un moment de mare cumpănă.

Tricolorii sunt siguri de prezența la barajul CM 2026 prin intermediul Ligii Națiunilor din toamna trecută, mai au trei meciuri oficiale și un amical de jucat în acest an până la barajele din martie anul viitor. Cum va fi abordată provocarea? Mai ales că luna viitoare vine Austria la București?

ProSport îți dezvăluie în exclusivitate toate culisele finalului de mandat ca selecționer pentru Mircea Lucescu potrivit surselor de la lot, dar și celor federale, împreună cu răspunsurile la cele 10 întrebări pe care și le-au pus milioane de români cu privire la „Il Luce” încă din momentul în care acesta a fost numit în funcție!

FRF ar fi inițiat întâlnirea de azi cu Mircea Lucescu, și nu invers!

La nici 24 de ore după 2-2 în Cipru, meciul oficial care a încheiat acțiunea din septembrie a naționalei deschisă printr-un dureros 0-3 în amicalul cu Canada de la București, Mircea Lucescu a făcut practic un tur media, intervenind în diferite emisiuni. Printre altele, a anunțat:

„O să am o discuție, mâine. Eu am cerut să am o discuție cu ei (n.r. – conducerea FRF), să le cer dacă există o posibilitate pentru înlocuirea mea”

Potrivit surselor ProSport, adevărul e undeva la jumătate. Adică, pe de o parte, da, astăzi va avea loc o întâlnire între conducerea FRF și Mircea Lucescu. Dar inițiativa ar fi venit din partea federalilor, pentru o discuție care să clarifice situația actuală și, mai ales, perspectivele în urma jocului slab, a rezultatelor dezamăgitoare, dar și a ieșirilor publice cu atacuri fără precedent, ale lui Lucescu, la adresa jucătorilor.

Este și motivul pentru care președintele FRF, Răzvan Burleanu, și-a suspendat toate activitățile din program pentru zilele de miercuri și joi, care includeau o deplasare externă. Încă o dovadă că inițiativa întâlnirii cu Mircea Lucescu a venit, de fapt, dinspre Federației. Iar Mircea Lucescu a răspuns pozitiv, confirmă sursele noastre de la lot, spunând că „simte nevoia să discute dacă și cum va mai continua, să vedem ce se poate face”.

Mircea Lucescu e out de la naționala României, dar vrea continuator special!

Lucescu a mai avut, de-a lungul mandatului său, în cel puțin în două rânduri tentația de a renunța la postul de selecționer. Iar ProSport a scris aici în exclusivitate despre culisele evenimentelor dinainte și după meciul cu Austria din iunie, dar și despre un scenariu similar petrecut în martie!

De data asta însă, Lucescu a devenit tot mai convins că e momentul să plece. Însă ar ține mult la un detaliu care să închidă povestea într-un mod cât mai favorabil pentru el! Dezvăluie surse din Comisia Tehnică FRF:

„Nea Mircea e fiert ca din tot finalul poveștii să iasă el cu capul sus, pe ideea că a venit la națională într-un moment foarte complicat, a asigurat un fel de tranziție, iar acum să vină după el un selecționer cu nume, precum Gică Hagi. Nu se mai contrazice nimeni cu el acum că, de fapt, a primit cea mai bună națională posibilă pe mână, față de predecesori. Asta este! Dar pentru nea Mircea contează enorm acum cine îi urmează, ca să iasă bine din tot el. Iar pe noi ne arde situația echipei, să reușim să mergem la Mondial, nu de de-astea… O să vedem ce soluție vom găsi, dar trebuie să o facem rapid, după ce închidem conturile cu el. Pare doar o chestiune de timp însă, la acest moment, renunțarea la colaborarea cu nea Mircea”

După ce a stabilit întâlnirea cu FRF, Mircea Lucescu a făcut acel tur media de care vorbeam. A mitraliat mulți dintre jucătorii naționalei, a jignit jurnaliști, într-un vertij total neașteptat pentru public, presă, fotbaliștii naționalei și federali.

Asta a întărit și convingerea FRF că sfârșitul trebuie să vină acum pentru experiența Lucescu la națională. Explică aceleași surse:

„N-ai cum să îți ataci jucătorii prin presă, ca principiu, când ăștia sunt jucătorii cu care trebuie să faci treabă, buni, răi, morți, copți! Apoi, de ce să faci asta când tu peste două săptămâni dai ochii iar cu ei și ceri performanță de la ei?! Au fost multe lucruri de neînțeles până acum, asta doar s-a adăugat. E clar că nu există un orizont care să îți dea așteptări pozitive în momentul acesta, ăsta e motivul de bază pentru care trebuie să încetăm colaborarea”

Astăzi, în cadrul întâlnirii dintre conducerea FRF și Mircea Lucescu, ambele părți se pare că așteaptă să găsească modalitatea optimă pentru renunțarea la colaborarea în acest format.

Roy Hodgson sau Joe Biden la naționala României? 10 răspunsuri după un an

Pe 6 august 2024, Mircea Lucescu era numit selecționerul României. Entuziasmul copleșitor era generalizat iar un demers analitic punând în față oglinda rațiunii și argumentele ar fi părut o lezmajestate la adresa reputatului tehnician. Dar mi l-am asumat.

Scriam atunci: „trăim o veritabilă pagină de poveste, și chiar trebuie să fim fericiți, însă cum vom fi peste câtva timp cu Mircea Lucescu, raportându-ne la tricolori?” Cu informații din vestiarul naționalei, analizând „la rece” datele și contextul, inclusiv pe baza experienței celor 10 ani de activitate alături de tricolori și de 6 selecționeri, am formulat public cele 10 întrebări pe care milioane de români și le puneau în acel moment.

Titlul demersului, tot o întrebare. Mircea Lucescu, selecționerul României: a venit Roy Hodgson sau Joe Biden? Vom primi experiența rară și productivă a tehnicianului de legendă sau orgoliul perseverenței în ciuda vârstei care te împinge spre ridicol și îți sabotează obiectivele? Astăzi, după un an și o lună, au venit răspunsurile!

Venind dintr-o altă galaxie fotbalistică, nu s-a putut adapta la provocări

Întrebam: poate Mircea Lucescu, după un sfert de secol în luptă pentru titluri de campion și în competiții europene, având mereu la dispoziție fie bugete uriașe, fie loturi cu talente incontestabile, să se adapteze cu rezultate, la 79 de ani, într-o misiune cu toate coordonatele din altă galaxie fotbalistică?

Nu a putut. În mod evident i-a lipsit o strategie adaptată specificului de selecționer. Întâi, logica ne spune că Liga Națiunilor trebuia abordată încercând pe parcursul ei integrarea unor nume noi de jucători, de la Louis Munteanu începând. Dar am triumfat toamna trecută fix cu același prim 11 ca la EURO 2024, deși era evident că oscilațiile de formă, transferurile la club din iarnă și din vara asta, accidentările și suspendările vor periclita în 2025 obiectivul real, major, calificarea la Mondial, dacă nu dezvoltăm o listă de soluții alternative în vestiar.

Apoi, Lucescu n-a setat un mod funcțional de gestionare a vestiarului tricolor, picurând instabilitate și incoerență din ianuarie și până azi, pe durata preliminariilor CM 2026. În plus, a folosit cu Cipru fix formula de start din 0-3 cu Canada, mergând pe o carte greșită și ignorând incapacitatea dovedită a tricolorilor de a juca, la lotul național, două meciuri la trei zile distanță.

N-a produs rezultate cu un lot mai slab decât multe din cele cu care lucrase

Va reuși Mircea Lucescu să își transforme uriașa experiență incontestabilă, la cel mai înalt nivel, și valoarea lui ca tehnician în productivitate cu fotbaliști tricolori care au o calitate individuală mult sub vestiarele pe care le-a avut la dispoziție în mai toată cariera lui?

Nu a reușit. A vrut o națională a posesiei dominatoare, invocând un fotbal al anilor ’70-’80, când el tocmai ce preluase o națională redutabilă prin disciplină tactică, absorbirea presiunii, fotbal reactiv, cinic pe alocuri. O echipă de scrâșnet pe care Lucescu a vrut-o surâs și cu care să și meargă dansând spre Mondial! Irealist. Și imposibil.

Nu s-a adaptat la resursele reale ale naționalei, rămas parcă în vestiarele de top de la Galatasaray sau Șahtior Donețk, ci a vrut uneori prea mult și prea diferit, anulând șansele îndeplinirii obiectivului prin asta.

Fără transferuri, reinventări și creșterea tinerilor, Lucescu n-a mai fost Lucescu

Poate Mircea Lucescu să califice România la CM 2026 fără cele trei arme de top ale carierei lui? Transferuri inspirate, reinventarea talentelor în derivă și tineri crescuți cu atenție? Pentru că n-ai cum să transferi la națională, n-avem talente în această situație iar timp nu există, într-o campanie de Mondial, pentru creșterea tinerilor.

Lucescu n-a produs calificarea directă la Mondial iar unul dintre motive ține de această perspectivă. Nu a putut implementa în concret o direcție clară, oscilând inclusiv în discursul public între strategii.

A vrut ba o națională bazată pe Superliga, ba una pe stranieri. A anunțat de la conferința numirii în funcție promovarea tinerilor, nu s-a întâmplat asta în Liga Națiunilor, nu a mai avut rost și nici sorți de izbândă să o facă mai târziu. I-a reactivat pe Chiricheș și Chipciu, dar pe primul ca soluție punctuală, iar pe al doilea, ca om de rezervă. N-a debutat tineri de perspectivă la națională, nici n-a reușit să continue cu rezultate creșterea celor aflați deja în circuit.

Mircea Lucescu a mers până la capăt doar „pe mâna lui”. Imposibil în 2025!

Va reuși Mircea Lucescu fără să aibă alături un antrenor secund implicat recent în fotbalul autohton și proactiv ca profil, cu idei, autoritate și curaj, care să se implice direct în antrenamente, în documentarea analizelor, în pregătirea partidelor? Care să-l ajute să se adapteze pe „Il Luce” la realitățile tricolore și ale Superligii?

Nu a reușit, dar mai ales pentru că nu a vrut să aibă acest ajutor esențial! A preferat profilul docil al secunzilor moșteniți, Jerry Gane și Florin Constantinovici, cel mai probabil dintr-un orgoliu care i-a urmărit întreaga carieră.

Nu a folosit datele și parametrii fotbalului din 2025 în măsura selecționerilor dinaintea sa, a schimbat și implicarea preparatorului fizic la lot. A eșuat 100% „pe mâna lui”, dorind să califice singur România la CM 2026.

Diferența mare de vârstă a rămas un impediment, orice s-ar spune

Cum va rezona cu jucătorii Mircea Lucescu, la 79 de ani, astfel încât să avem rezultate? Cât va putea să compenseze respectul pe care i-l poartă tricolorii realitatea că abia face cunoștință acum cu o familie construită productiv tocmai în baza unor legături care depășesc fotbalul?

Jucătorii l-au respectat în totalitate pe Mircea Lucescu și au rezonat parțial cu modul lui de abordare. Dar, veteranul antrenor nu fusese oricum, de-a lungul carierei sale un motivator prin excelență, nu avea profilul relațiilor pe care le-au întreținut la lot Contra, Rădoi și Iordănescu.

Fără zvâc și fără un „selecționer jucător” care să le gestioneze pas cu pas starea de spirit, individual și ca echipă, tricolorii n-au mai produs rezultate. Și din acest motiv, nu doar din acesta, bineînțeles.

Strategia conservatoare sau revoluționară? 100% conservator și nu i-a ieșit.

Va merge Mircea Lucescu încă de la primele acțiuni, partidele din aLiga Națiunilor, pe un conservatorism în privința selecției, dar riscând să nu poată produce mai mult decât a făcut-o Edi Iordănescu? Ori va revoluționa lotul cu modificări semnificative riscând înlocuirea „familiei” din vestiar cu o configurație nouă?

Lucescu a păstrat „la milimetru” aproape convocările lui Edi Iordănescu și formula de start a tricolorilor din mandatul predecesorului, pe durata Ligii Națiunilor. Nici n-a promovat și integrat tineri. Și-a asumat, pentru rezultate imediate și cu greutate relativă, riscul de a nu produce variante alternative la titulari pe care să se poată baza în preliminariile CM 2026. Spre exemplu, cel mai în formă atacant din Superliga la acel moment, Bîrligea n-a fost convocat cu Bosnia-Herțegovina.

Iar asta l-a costat mult în 2025. Când a fost forțat să opereze modificări, de convocări și de prim 11. Culmea, și acestea, cele mai multe, total neinspirate.

Funcționează profilul de blând pedagog în locul motivatorului riguros? Nu. 

Edi Iordănescu a produs motivație și a întreținut-o, Mircea Lucescu e mai degrabă un pedagog. Își va schimba Lucescu abordarea spre una cu care sunt obișnuiți tricolorii, și cu care au performat, ori va încerca implementarea propriei viziuni vizavi de mobilizare mentală și gestionare a grupului, chiar dacă riscă să piardă atmosfera din lot și coerența din teren?

Un pedagog mai mult decât un artizan al discursurilor de vestiar, Lucescu n-a mai oferit flacăra cu care erau obișnuiți tricolorii Generației de Suflet. A anulat regulamentul de ordine interioară fixat de Iordănescu, dar s-a dovedit că nu de o falsă libertate duceau dorul tricolorii, ci tocmai de o implicare mult mai profundă și mai concretă a selecționerului în activitatea de la lot, în puținele zile de reunire cu ocazia meciurilor.

L-am avut convocat constant, deși nu joacă la club, ba chiar și păstrat titular după gafa cu Canada, pe Horațiu Moldovan, un portar care a refuzat în toamna anului trecut convocarea „ca să-și câștige postul de titular la echipa de club”.

Mandatul lui Lucescu a adus o altă viziune, dar efectele ei nu au existat așa cum și le imagina antrenorului și cum visau românii.

Previzibil în tiradele publice și, mai ales, în țintele lor…

Va continua Mircea Lucescu, și în aparițiile publice ca selecționer, să identifice deseori vinovați externi și contexte potrivnice, de la arbitri la conspirații cu grade diferite de justificare? Se va pune pe sine în fața echipei și își va învinovăți public jucătorii după eventualele eșecuri, cum a mai făcut-o?

Da. Și da. Orice alte comentarii chiar n-au rostul aici…

Excepțional ca antrenor, modest ca selecționer

Au trecut 38 de ani de când Mircea Lucescu a fost ultima oară selecționer cu rezultate, în mandatul 1981-1986, când România s-a calificat la EURO 1984. De atunci, că vrem sau nu să acceptăm, „Il Luce” a practicat cu rezultate uneori istorice, fantastice, ceea ce toți din fotbal spun, în mod normal, că e altă meserie: antrenor la club. În meseria de selecționer, în Turcia, a eșuat recent. Poate fi productiv ca selecționer după decenii la club, într-o „altă meserie”?

Nu, n-a putut. Și deseori a părut flagrantă diferența de viziune pe care Mircea Lucescu a încercat să o implementeze, una provenită clar din ritmul și contextul unui club.

Lucescu a părut șocat de faptul că are atât de puține antrenamente la dispoziție înaintea unui meci, bulversat de avalanșa de informații noi modificate de la o acțiune la alta, de elementele din programul unei naționale, inclusiv logistice. Ce-i mai dureros: a presupus că va exista o răbdare pentru construirea fotbalului, așa cum a declarat-o în nenumărate rânduri. Ca selecționer în realitățile lui 2025, nu ai timp să construiești și nu e nici menirea ta să faci fotbalul într-un anumite fel, dincolo de felul care produce calificări.

Primele eșecuri, primele atacuri, prima clacare

Mai are Mircea Lucescu puterea să se lupte, fie și doar prin rezistență, cu presiunea publică care ar putea să se transforme imediat în critici și atacuri, pe stadioane, pe stradă, în presă?

Lucescu a avut o putere impresionantă prin perseverență de a pregăti un an România, cu toate sacrificiile pe care trebuie să interpretăm în contextul specific al unui octogenar, dar n-a avut cu să se lupte din exterior, foarte multă vreme. Asta și pentru că o toamnă păcălitoare prin rezultate i-a prelungit contextul public fără precedent pentru un selecționer al României.

Acum, pe final, când „a explodat mămăliga”, Mircea Lucescu a deraiat din postura eleganței și a stăpânirii de sine, cu ieșiri incalificabile. Atât la atacuri incalificabile, cât și la simple observații, analize sau întrebări. Nervos, nerăbdător, fără echilibru.