Marfă nouă și de calitate la U21: Moruțan și Petre aduc victoria României, 3-0 cu Ucraina

Autorii unei veri așa cum România fotbalistică nu a mai avut de ani buni, băieții lui Rădoi sunt la momentul în care au nevoie să confirme. Să arate că prestația de la EURO 2019 nu a fost un accident, nu a fost suma unor sfaturi bune spre mobilizare exemplară sau specularea lipsei de interes a adversarelor. Și ce adversar mai potrivit decât Ucraina, vecina din nord care a câștigat Campionatul Mondial U20 cu o generație care și-a luat avânt tot la Ploiești, atunci când a învins dramatic țara noastră.

Văduvit de pretențiile lui Contra la Ianis Hagi, George Pușcaș și la Florinel Coman, Mirel Rădoi completează cu ce are mai bun. Alegeri normale în câmp, una ciudată în poartă. Cu prestații puține și dezastruoase în ultimii ani, Andrei Vlad continuă să fie văzut drept o soluție pentru viitorul fotbalului nostru într-un exercițiu perfect de ignorare a realităților. Avem posesia și părem că vrem să înscriem repede. Moruțan are o acțiune frumoasă, dar pătrunde în careu și se izbește de portarul Bilyk înainte să poată finaliza. Ucrainenii reacționează prin Topalov, cel care trimite cu capul la o șoaptă distanță de bară. E singura ocazie a ucrainenilor, dar e cea mai mare din primele 20 de minute. Cu un Băluță extrem de sigur la centru, noi ne întrecem în lecții de egoism. Moruțan e lansat perfect de mijlocașul din Premier League, însă driblează în careu și așteaptă până când rămâne fără soluții. Șutează în blocaj, mingea ajunge la Drăguș, însă jucătorul din lotul lui Standard dă pe lângă minge. Meciul nu are ritm, e o luptă surdă și inestetică la centrul terenului. E un fotbal ultra-tacticizat la vârsta la care, precum repeta obsesiv Gică Hagi, fotbaliștii din generația lui erau încurajați să își dezvolte creativitatea.

Moruțan și Petre, oamenii reprizei

Mirel Rădoi reușește, parcă, să le dea puștilor alt tonus după pauză. Ajungem mai ușor la finalizare, avem agresivitate, iar Oaidă trece în două rânduri pe lângă deschiderea scorului. Ultima dată după un șut bun al lui Man, șut respins în față de portarul ucrainenilor. Rămânem în careul lor și Chindriș îl remarcă pe același portar cu o lovitură bună de cap. Selecționerul Ucrainei simte pericolul, îl scoate pe Topalov și îl trimite pe teren pe Tsitaishvili. Acesta din urmă devine rapid un pericol. Scapă singur, profită de ieșirea proastă a lui Vlad, dar se poticnește în momentul pasei finale și irosește o șansă mare.

Noi scăpăm de Drăguș, purtător fraudulos de tricou cu numărul zece într-un exercițiu nereușit de simulare a calităților unui coordonator-pasator, și mizăm pe viteza lui Mihăilă. Avem posesia, dar nu avem ce face cu ea. Ba chiar putem să îi suspectăm pe ucraineni că ne lasă mingea intenționat, asumându-și contraatacurile care găsesc tot mai des găuri în defensiva noastră. Ghinion, vorba frazei cheie din ultima campanie a lui Iohannis. Pentru ei, căci Boboc speculează un moment de posesie prelungită, centrează de pe dreapta, iar Moruțan finalizează ciudat, dar eficient, ciupind cu vârful mingea peste portarul Ucrainei. Ne dezlănțuim și facem 2-0 rapid, atunci când reluarea cu capul a lui Mihăilă e respinsă de Bilyk doar până la Petre, cel care nu iartă. Uriașul vârf închide partida cu un gol în prelungiri, într-un moment în care România era în inferioritate după eliminarea rapidă a lui Marin. Câștigăm cu 3-0, mai ușor decât speram, iar șansele de calificare rămân intacte!