Italia

Roberto Donadoni, fostul jucător al Milanului din anii ’90, a preluat frâiele “Squadrei Azzura” de la Marcello Lippi în iulie 2006 și și-a început mandatul cu o înfrângere în amicalul contra Croației (0-2) și apoi cu două eșecuri în preliminariile Campionatului European (1-1 cu Lituania, 1-3 cu Franța). Presa l-a pus la zid, acuzându-l că nu este omul potrivit să continue munca lui Lippi, dar revenirea de formă ulterioară a echipei i-a făcut pe reporteri să-și înghită cuvintele până la finalul campaniei de calificări.

Italia are un blazon de apărat. Este campioana mondială en-titre și nu își permite un eșec în Austria și Elveția. Ba mai mult, sunt voci din cadrul echipei care spun că selecționata Italiei este în căutarea unei duble și că unicul obiectiv este câștigarea europeanului.

Ultimul test al “azurilor” a avut loc vineri seară, în compania Belgiei. A fost un meci foarte bun pentru alb-albaștri, care s-au impus fără drept de apel, cu scorul de 3-1.
“Am făcut mai multe experimente și am văzut care sunt posibilitățile pentru viitor. Rezultatul este important, dar a fost doar un test. Am încercat ceva și a mers destul de bine”, a afirmat mulțumit Donadoni la finalul partidei.

Echipa Italiei a luat startul în 12 campanii de calificare la Euro, având la activ 111 meciuri, dintre care 59 de succese, 35 de egaluri și 17 înfrângeri. În ceea ce privește golurile marcate și primite, echipa are un bilanț de 175 la 77.

Grupa din care face parte Italia este cea mai complicată. Ea a fost numită inițial “Grupa morții”, pentru ca apoi Michel Platini să o redenumească drept o “grupă a bucuriei”.

Franța, Italia, Olanda și România se vor bate pentru primele două poziții și lucrurile nu vor fi ușoare. Cele două finaliste din 2006 sunt favorite la câștigarea grupei, pe când România și Olanda sunt văzute ca outsidere.

Portari
Gianluigi Buffon – Juventus Torino
Marco Amelia – A.S. Livorno
Morgan De Sanctis – Sevilla

Fundași
Christian Panucci – AS Roma
Fabio Grosso – Olimpique Lyon
Giorgio Chiellini – Juventus Torino
Fabio Cannavaro – Real Madrid
Andrea Barzagli – VfL Wolfsburg
Gianluca Zambrotta – Barcelona
Marco Materazzi – Inter Milano

Mijlocași
Gennaro Gattuso – AC Milan
Daniele De Rossi – AS Roma
Massimo Ambrosini – AC Milan
Mauro Camoranesi – Juventus Torino
Simone Perrotta – AS Roma
Andrea Pirlo – AC Milan
Alberto Aquilani – AS Roma

Atacanți
Alessandro Del Piero – Juventus Torino
Luca Toni – Bayern Munchen
Antonio Di Natale – Udinese
Marco Borriello – Genoa
Fabio Quagliarella – Udinese
Antonio Cassano – Sampdoria

E campion mondial, a câștigat Liga Campionilor și toate trofeele posibile cu formația de club. În Torino e prinț. De 15 ani, de când tot înscrie pentru Juve, oamenii îl adoră. A ajuns la 33 de ani, dar el e tot copilul lor pe care nu știu cum să-l mai răsfețe. Odată, un hoț a fost turnat chiar de tovarășii săi după ce a „profanat” mașina lui Sandro, sau Alex, așa cum le place să-l alinte. Mai are un sau doi de jucat, apoi o retragere fastuoasă și o viață liniștită în conducerea lui Juve. Ce-și poate dori mai mult cineva?

După egalul cu Franța din toamna trecută, 0-0 pe „San Siro”, cu un Del Piero îngreunat de propria neputință, Donadoni i-a închis ușa naționalei în nas. „E vremea tinerilor”, a spus selecționerul. Lumea a început brusc să îi vadă ridurile și începutul de chelie. Îmbătrânit cu 20 de ani parcă, Del Piero a avut puterea să le arunce ziariștilor însetați de sânge: „Nu s-a terminat!”. Și-a aruncat geanta pe umăr și s-a întors la Juve. Nervos, ca un motor desfundat, a început să marcheze gol după gol.

Ce-l poate motiva pe un asemenea fotbalist să își forțeze limitele și să iasă golgheterul Italiei pentru prima oară în carieră, la 33 de ani? În ultima etapă, i-a luat mingea din mână lui Trezeguet și a bătut penalty-ul care i-a adus trofeul. El și francezul aveau fiecare câte 20 de goluri. Mingea a scuturat plasa și l-a trimis pe Del Piero la Euro, iar pe Trezeguet în vacanță. Fără scrupule. Așa de mult și-a dorit să meargă în Austria și Elveția și știa că asta e singura soluție. Donadoni probabil că s-a scărpinat în cap și s-a mirat și el. „Oare ce i-o mai trebui și Euro ăsta?”, dar n-a avut ce face și l-a convocat.

Oamenii aceștia sunt periculoși. Nu se satură niciodată. Sunt făcuți din alte țesuturi, mult mai perisabile. Care trebuie întreținute cu trofee. Italienii le spun „canibali” sau „vampiri”. Noi, mai simplu, campioni.

Radu Drăguț


Roberto Donadoni

Luca Toni este cel care nu și-a ținut gura, spunând tare și clar că Italia vrea trofeul european. "Mergem în Austria și Elveția pentru a mai câștiga un trofeu! Avem o grupă grea dar vom da totul pentru a ajunge în finală".
Transferul lui Luca Toni de la Fiorentina la Bayern Munchen din vara trecută i-a mărit șansele italianului de a fi prezent la turneul final din Austria și Elveția.

Atacantul de 30 de ani nu numai că a înscris 24 de goluri în 31 de meciuri de Budesliga, dar a și terminat pe locul întâi în clasamentul golgheterilor din Cupa UEFA, la egalitate cu rusul Pogrebnyak (10 goluri).
Unii jucători nu sunt atât de siguri de prezența lor la Euro. "Va fi greu pentru Donadoni să aleagă cine merge și cine nu, pentru că sunt foarte mulți jucători buni în Italia. Este bine totuși că vom avea un lot foarte competitiv".

Alessandro Del Piero are și el un motiv foarte bun de a fi în lotul pentru Euro : faptul că a avut un sezon excelent la nou-promovata Juventus Torino, înscriind 21 de goluri și devenind totodată golgheter în Serie A.

Atacantul de 34 de ani al « Bătrânei Doamne » se află, cel mai probabil, la ultima sa prezență la un turneu final și Donadoni îl vede chiar ca pe un posibil titular în atacul « azzurilor », a lături de Luca Toni sau de surpriza Antonio Cassano. Cert este că bătrânul vrăjitor va avea un cuvânt greu de spus la Euro dacă i se va oferi ocazia.

Startul slab de campanie al lui Roberto Donadoni pe banca „azurilor” i-a făcut pe oficiali să creadă că au greșit. Însă echipa a început să se adapteze tot mai bine sistemului gândit de italian și rezultatele bune au început și ele să apară, Italia terminând în forță grupa cu opt victorii și un egal după cele două eșecuri din debutul preliminariilor (1-1 cu Lituania și1-3 cu Franța).

În afară de Alessandro Nesta și Francesco Totti, retrași de la națională, majoritatea jucătorilor care au obținut titlul mondial acum doi ani sunt încă în lot. Singura diferență este că unii au rolurile puțin schimbate.
Buffon este titularul indiscutabil al postului de portar, iar Fabio Cannavaro și Marco Materazzi sunt ca și „sudați” unul de altul în centrul defensivei. Panucci ar trebui să fie poziționat pe dreapta și Zambrotta pe stânga.

În ceea ce privește linia de mijloc, Donadoni are mai multe opțiuni: Ambrosini, Pirlo, Gattuso, De Rossi, Perrotta, Camoranesi sau Aquilani. Toți având șanse egale grație prestațiilor foarte bune din campionat.

În atac, locurile lui Luca Toni și Antonio Di Natale par asigurate. Pentru a treia poziție a tridentului luptându-se Alessandro Del Piero și Antonio Cassano.

Neconvocarea lui Inzaghi a nedumerit multă lume. De ce a fost lăsat acasă omul care a adus Liga Campionilor din nou la Milan (2007), grație dublei sale din finala cu Liverpool? Probabil că selecționerul italian vrea să scape cât mai repede de veteranii care încă fac meciuri bune dar care nu vin cu nimic nou și, mai mult, încetinesc jocul echipei.

Probabil că Donadoni s-a gândit că va alege doar un singur jucător bătrân pentru atacul său, iar variantele au fost Inzaghi și Del piero. Cum ultimul menționat a terminat pe prima poziție în clasamentul golgheterilor din Serie A, decizia a fost ușoară.

Pippo a ajutat de multe ori naționala dar soarele său a apus, iar turneul din 2006 probabil că va rămâne și ultimul trecut pe cartea sa de vizită.

Italia a câștigat Campionatul European din 1968, învingând Iugoslavia cu 2-0 în finala jucată în două acte. Prima partidă s-a terminat la egalitate și, conform prevederilor regulamentare din acea vreme, meciul s-a rejucat și "Squadra azzura" s-a impus lejer.

Finalistă în 2000, în Belgia și Olanda, Italia s-a impus la mondialul din Germania de acum doi ani chiar în fața viitorilor adversari din grupă: Franța.

Italienii au început calificările cu stângul, după ce au remizat pe teren propriu cu Lituania (1-1) și după ce Franța s-a răzbunat pentru episodul final al mondialului din 2006 (1-3). Echipa încă era sub influența euforiei câștigării trofeului din Germania și asta era să-i coste. Echipa și-a revenit însă și a obținut nici mai mult nici mai puțin de nouă victorii și un egal (returul cu Franța) în celelalte partide, defilând până pe primul loc spre Euro.

Italia – Lituania (A) 1 – 1
Italia – Franța (D) 1 – 3
Italia – Ucraina (A) 2 – 0
Italia – Georgia (D) 3 – 1
Italia – Scoția (A) 2 – 0
Italia – Insulele Feroe (D) 2 – 1
Italia – Lituania (D) 2 – 0
Italia – Franța (A) 0 – 0
Italia – Ucraina (D) 2 – 1
Italia – Georgia (A) 2 – 0
Italia – Scoția (D) 2 – 1
Italia – Insulele Feroe (A) 3 – 1

Grupa B
Italia 12 9 2 1 22 9 29
Franța 12 8 2 2 25 5 26

Scoția 12 8 0 4 21 12 24
Ucraina 12 5 2 5 18 16 17
Lituania 12 5 1 6 11 13 16
Georgia 12 3 1 8 16 19 10
Insulele Feroe 12 0 0 12 4 43 0

9 iunie, ora 21:45> Italia – Olanda
Berna (Stade de Suisse)
13 iunie, ora 19:00> Italia – Romania
Zurich (Letzigrund)
17 iunie, ora 21:45> Italia – Franta
Zurich (Letzigrund)

Lotul lui Donadoni conține mulți jucători tineri, jucători care aduc un suflu nou echipei și care pun bine în aplicare jocul ofensiv gândit de selecționer.
La prima vedere echipa nu pare capabilă să atingă finala dar roadele muncii lui Donadoni încep să se vadă. Rămâne de văzut cât de bine se vor înțelege jucătorii între ei și cât de mult va conta absența « vulpoiului » Pippo Inzaghi.

Pronostic: Italia are șanse mari să treacă de grupe și poate chiar să ajungă în finală dar probabil că nu va reuși să se și impună.

Publicat: 01 06. 2008, 07:05
Actualizat: 01 06. 2008, 13:54