Eric Bicfalvi, un român direct: „Propunerea de a continua la Dinamo a fost șocantă. Șocant de mică!”. Ce spune despre Daum și cum vede situația de la fostul său club: „FCSB nu e Steaua, pentru mine Steaua e alta!”

Începem campania de calificare pentru Campionatul Mondial din 2018 cu oameni noi. Naționala de fotbal a României are un nou selecționer, pe neamțul Christoph Daum, un nou staff tehnic, dar și jucători noi. Daum și-a permis să cheme la lot pentru partida cu Muntenegru de pe 4 septembrie fotbaliști care nu apăreau foarte des pe radarul selecționerilor ce l-au precedat. Astfel, între obișnuiții naționalei Chipciu, Popa, Pantilimon sau Dragoș Grigore și-a făcut apariția și Eric Bicfalvi. În vârstă de 28 de ani, Bicfalvi este unul dintre fotbaliștii români cu cea mai curioasă evoluție profesională. Plecat de la Steaua în 2012, Eric a reveni în atenția microbiștilor după ce a reușit să devină golgheterul Ucrainei, peste faimosul Alex Teixeira, din postura de coordonator de joc la Volyn Luțk.

Chemat la națională ca jucător al rușilor de la Tom Tomsk, Eric a acceptat o discuție largă cu ProSport despre subiecte diverse. A început cu echipa națională, a continuat cu aprecieri la adresa lui Florentin Matei, a vorbit despre banii primiți din China și a terminat cu Steaua și Dinamo, echipele pentru care a jucat în România la nivel înalt.

Eric, începutul unei astfel de campanii e ca începutul de an școlar. Sigur, am avut două corigențe, ne-am chinuit să trecem la mate, dar gata. Acum e un nou an, avem catalogul liber, alb. Simți entuziasmul?
Pentru mine e primul contact, anul trecut nu am prins startul campaniei. Oricând vin la națională e un entuziasm, nu doar pentru mine, cred că pentru toți. Vrem să începem bine, iar aici se simte alt aer. E mult mai organizat totul, mai pus la punct, se vede cu ochiul liber asta.

Daum. E o premieră pentru națională, suporterul îl vede ca pe un lucru nou. Dar e? Adică mulți dintre voi au lucrat cu antrenori străini, unii chiar mai mari decât Daum.
Am jucat patru-cinci ani în afara țării și am avut doar antrenori străini, evident. Nu îmi va fi greu să mă acomodez cu domnul Daum. Sigur, cerințele sunt diferite. Ca sistem, ca tactică. Ce-mi place mie la dumnealui e că a venit cu o organizare foarte bună, mie-mi plac lucrurile astea, totul e pus la punct și cred că asta ne va ajuta pe viitor. E o schimbare majoră în fotbalul românesc, toată lumea o salută cu bine din câte văd.

La primul antrenament am putut vedea un selecționer care nu s-a implicat, ci a preferat să coordoneze ședința prin instrucțiunile transmise secunzilor. Așa se întâmplă în mod normal sau e și ăsta un lucru nou?
Nu e o noutate pentru mine, și în străinătate se întâmplă cam la fel. Dânsul intervine când trebuie, probabil la antrenamentele tactice se va implica mai mult. Acum a fost altceva, a fost totuși un antrenament deschis publicului.

Polonia, Danemarca și Muntenegru cred. Ei sunt cei cu care ne batem pentru primele două locuri?
Da, toată lumea spune că toate echipele grupei sunt periculoase, însă astea trei sunt cele cu care ne batem pentru calificare. Dar azi echipele mici pot face surprize, vezi ce a făcut Islanda cu Anglia la EURO. Și asta se întâmplă în special pentru că echipele mici se așează bine din punct de vedere tactic. 

Ce trebuie să învețe un fotbalist din experiența de la EURO, din înfrângerea contra Albaniei?
Eu n-am fost acolo, dar ca suporter pot spune că m-a durut acea înfrângere. Sunt sigur că jucătorilor și staff-ului de atunci le-a fost și mai greu decât mi-a fost mie. Ce trebuie să învețe un fotbalist? Trebuie să se uite la determinarea ce a avut-o atunci Albania. Islanda a fost un alt astfel de exemplu. Printr-o tactică ireproșabilă, prin combinația cu aportul fanilor, ei au reușit să facă mai mult decât se aștepta lumea. 

Pe voi nu vă deranjează că jucăm pe maidan? Sigur, prin 1999 era scuzabil, dar în 2016 nu mai e voie să joci pe câmp la nivelul ăsta.
Ce să zic? Asta nu ține de noi, nouă ne-ar conveni să jucăm pe un teren „biliard”, dar ca de obicei vom merge și ne vom supune condițiilor pe care le vom găsi acolo. Na, n-avem de ales. Măcar va fi la fel și pentru ei. Dar dacă vom învinge nu se va mai vorbi despre teren.


„Mă mai gândesc așa… în țara mea nu am putut să arăt ce știu”

În anii petrecuți în Ucraina ai vorbit cu colegii, antrenorii, cu suporterii de acolo mai mult despre România fotbalistică actuală sau despre România fotbalistică a lui Hagi și Popescu?
Și, și! Naționala Generației de Aur e greu de egalat. Îmi place, dacă tot vorbim despre ei, mentalitatea impusă de domnul Hagi la Academie, una de învingător. Ei vor să joace fotbal, chiar dacă pierd cum au pierdut acum în Europa League. Filozofia mea e aceeași, sper ca dacă voi ajunge antrenor vreodată să fac la fel. Chiar dacă pierd, mai bine să pierd luând patru goluri, dar să joc ofensiv.

Spiritul ofensiv ți-a fost dezvoltat în Ucraina? Pentru că tu ai plecat de la Steaua mijlocaș central și ai revenit în atenția publicului din postura de golgheter al Ucrainei.
Da, așa e. Și când am revenit în România la Dinamo am avut parte de ghinioane. Accidentări mărunte, dar care m-au încurcat. În România nu cred că am arătat potențialul meu maxim. Mă mai gândesc așa… în țara mea nu am putut să arăt ce știu. Poate o să vină și vremea aia. Deocamdată mi-e mai ușor în străinătate, în două săptămâni m-am obișnuit cu Tom Tomsk, cu stilul de joc, îmi priește acolo. 

Ne poți dezlega o dilemă? Cea dată de absența lui Florentin Matei de la națională, una „petrecută” deja sub trei selecționeri diferiți. Ați fost colegi la Volyn.
Eu știu că este urmărit, a fost urmărit și în campania trecută, am fost întrebat despre el. E un jucător foarte talentat, dar trebuie să lucreze la faza defensivă, una care se cere și jucătorului ofensiv în fotbalul de azi. Nu mai există numărul zece clasic care doar ținea mingea și… pam-pam… vrăjeală stânga-dreapta. 

Și fizic are de lucrat?
Fizic stă destul de bine. Are și tehnică în regim de viteză, are și un șut foarte bun. Nu are probleme, e foarte talentat, dar partea defensivă trebuie lucrată. Sigur, nu trebuie să ajungă să fie Kante, dar trebuie să mai lucreze.

Cât de mult ai câștigat în China? Te întreb pentru a înțelege ce îi face pe fotbaliști să accepte să se transfere acolo. Dă-mi un ordin de mărime. De 5 ori cât la Dinamo? De 10 ori?
Și acum cred că am greșit că m-am dus în China. Într-adevăr, partea financiară a fost foarte mare, nu se compară cu nimic din ce am avut în Europa. O sumă de bani pe care în Europa doar primele 4-5 cluburi o pot plăti. Totuși, cred că am greșit. Fotbalistic m-a dat înapoi. A fost o decizie de moment, la nervi, am avut o frustrare și am decis să plec acolo. Am avut promisiuni care nu s-au concretizat, promisiuni de a ajunge la o echipă din Europa. M-am supărat și am luat decizia de a pleca.

Ești pregătit pentru iarna din Siberia? Wikipedia zice că din decembrie până prin martie riști minime de minus 50, medii de minus 20.
Da, dar s-a mai încălzit vremea și acolo din câte am înțeles. Anul trecut ei spuneau că au avut o iarnă călduroasă, undeva la minus 15 grade. Oricum, ultimele etape le jucăm în deplasare, probabil că le vom juca la Moscova tocmai din cauza frigului. 

O întrebare despre sănătate. Cea a fotbalului. Ai jucat în Liga 1 la cele două mari cluburi. Crezi că problemele financiare mari ale fotbalului românesc se trag și din faptul că jucătorii sunt prea bine plătiți pentru realitățile economice ale României?
Nu cred, nu. Eu cred că pentru a ridica nivelul, deși e greu, trebuie mai mulți bani. Dar dacă se întâmplă asta trebuie să crească nivelul țării, să câștige toată lumea mai mult. E greu, nu vreau să spun acum ce discuții au fost despre ofertele pe care le-am primit pentru a rămâne în România. Voiam să fac un compromis, să rămân încă un an pentru o anumită sumă de bani, însă nu s-a putut depăși un plafon care pentru mine a rămas șocant.


„Eram fan al Stelei de mic copil. Nici nu mă interesa contractul, voiam să mă duc gratis acolo”

Șocant de mic?
Da, șocant de mic. 

Cum s-au comportat colegii tăi de la Dinamo în momentul în care ai refuzat să scandezi anti-Steaua?
Sincer, ce să zică băieții? Eram mai matur ca ei și ca vârstă, ca experiență, ca orice. Nu au fost probleme, acolo e un colectiv foarte OK.

FCSB e Steaua?
Pentru mine nu, nu e. Eu la Steaua am ajuns când eram puști, acum aproape 10 ani, și însemna Hagi, Mirel Rădoi. Doar ce jucaseră semifinala de UEFA și eu am venit din divizia C, apoi după un an jucam preliminarii Champions League cu Steaua. Multă lume nu știe, dar eu atunci voiam să mă duc și gratis la Steaua, nu mă interesa contractul, nu mă interesa nimic. Am semnat cu ochii închiși. Eram fan, chiar eram fan de mic copil și aia era Steaua. Pentru mine Steaua a fost atunci, cu Rădoi, Ghionea, Petre Marin, Dică, Neaga cu mulți. Erau niște eroi pentru mine, a fost ceva special când m-am trezit între ei. Și acum mă uit la Steaua, la FCSB… Ea e tot Steaua, însă probabil de aia nu vin nici fanii, nu își găsesc identitatea. Îl înțeleg și pe domnul Becali într-un fel că se luptă cu Armata, însă sper să se înțeleagă părțile într-un final.

Întrebarea standard pentru această perioadă. Cum ți se pare plecarea lui Stanciu la Anderlecht pe zece milioane de euro?
Eu îl știu pe Niculae așa, un pic, și cred că valorează banii ăștia. E talentat și cred că în scurt timp va ajunge la o echipă și mai importantă din Spania sau din Anglia. Cred că Anderlecht este doar o rampă de lansare, așa cum a fost și Steaua. 

Publicat: 30 08. 2016, 08:15
Actualizat: 30 08. 2016, 08:16