Cristian Scutariu, despre victoria mare cu Malta: „Trei români au spus o prostie care ne-a scăpat tuturor”

În primul rând, bună seara! Vorba lor. De fapt, dimineața, dar textul pe care îl citiți acum a fost scris seara, după meciul în care ne-am stors precum o portocală de seră din Turcia, greu și fără factor de lubrifiere, ca să batem Malta. Fix Malta aia în care vă faceți vacanțele, cea de câțiva kilometri pătrați, aia a produs fotbaliști aproape egali cu ai noștri. În primul rând, bună seara și în al doilea rând, vai, cât de mult vorbim degeaba! Mă refer la băieții de la națională, cei care iată, au zece puncte după șase meciuri.

Un palmares deloc rău, ați putea spune. Sunt, totuși, zece puncte, adică suntem în zona în care sunt și rivalelel reale la calificare, Suedia și Norvegia. Cu Spania nu discutăm. Am observat discursul ăsta și la Ploiești, la final de meci. „Cred că cele trei puncte sunt cele mai importante”, ne-a anunțat marcatorul Pușcaș. „Trebuia să câștigăm acest meci cu orice preț. Sunt trei puncte cu care rămânem în cursa calificării”, rânjea inexplicabil și Cosmin „diminutivpentrugură” Contra. „Cel mai important lucru din seara asta e că am luat trei puncte, deci mai avem șanse la calificare”, nota și Alex Chipciu.

Insistența cu care cei proaspăt ieșiți din vestiarul aburind și îmbibat de miros de kelen au repetat treaba cu importanța celor trei puncte e curioasă, am putea crede că cineva (pssst… Stoichiță) le-a băgat asta în cap. Că dă bine, na! Până la urmă ai câștigat, n-ai pierdut, ești în calcule. Nu? 

Nu! Ceea ce mult prea multă lume refuză să înțeleagă este că victoriile cu Malta și cu Feroe nu contează la absolut nimic în această grupă. Sunt zero, nada, zip, zilch! Asta pentru că, doooh!, toată lumea bate Malta și Feroe. Și, după o logică cu care se distrează și copiii de trei ani, asta înseamnă că singura noastră zestre reală în această grupă în care admitem că cele două codașe nu vor încurca pe nimeni este… ați ghicit, un punct. Cel din Norvegia. Ne-au bătut Spania și Suedia, am făcut egal la Oslo. Așadar, prostiile spuse de cei trei numiți mai sus nu au decât, îmi permit să speculez, rolul de a deturna un pic atenția și de a tampona cu analgezic verbal rana microbistului învățat cu loburi contra Columbiei care se vede acum tremurând în jocurile cu ospătarii care îi aduc cafeaua seara, la hotel, pe plaja stâncoasă din Valletta. 

Pe noi trebuie să ne intereseze felul în care ne prezentăm cu cei cu care luptăm în mod real, punctele de acolo contează. Suedia ne-a bătut, așa cum am spus, Norvegia a făcut două puncte în două meciuri cu ei. Și unul cu noi. Așadar, suedezii au cinci puncte reale, norvegienii au trei, noi unul singur. Deci cât de importantă e victoria cu Malta? 

Îmi permit să pun discursul românilor, și mă refer la Contra în mod special, pe o superficialitate pe care am mai sesizat-o. Selecționerul care are impresia că e important în calculele calificării să bați Malta e selecționerul care urmărește doar câte 50-60 de minute din meciurile Ligii 1 și cel care, nu cu mult timp în urmă, analiza Serbia în Liga Națiunilor categorisindu-l pe Aleksandar Prijovic, atacantul vecinilor și adversar direct, drept un „fotbalist bătăios, dar fără cifre”. „Fără cifrele” lui Prijovic erau, în acel moment, cam așa:

– 42 de goluri într-un sezon și jumătate la PAOK, în Grecia

– top 3 cei mai buni marcatori străini din istoria clubului

– golgheterul sezonului recent încheiat, la acel moment, în Grecia

Așadar. În primul rând, bună seara! Și în al doilea rând nu, nu cele trei puncte cu Malta erau importante!