Ciprian Tătărușanu, interviu acordat ProSport în vestiarul unde s-a lansat în fotbalul mare! „Veneam cu metroul până la Obor și de acolo mai luam troleul sau tramvaiul”. EXCLUSIV

Portarul naționalei timp de un deceniu (2014-2024), Ciprian Tătărușanu (39 de ani), revine săptămână de săptămână în vestiarul celor de la Daco-Getica, fosta Juventus Colentina. Un club care de mai bine de 30 ani reprezintă Bucureștiul în competițiile inferioare Superligii.

Fostul fotbalist se întreține jucând tenis de câmp și tenis cu piciorul, în niciun caz practicând sportul-rege, disciplina sportivă unde a cunoscut marea performanță.

Ciprian Tătărușanu, povești de pe vremea când evolua la Juventus Colentina! „Veneam cu metroul până la Obor”

ProSport i-a luat un interviu fostului internațional chiar în locul unde se dezechipa acum mai bine de două decenii, fără a se gândi atunci că va apăra la un turneu final de Euro, că va ajunge la AC Milan, Nantes sau Olympique Lyon. „Tătă” a evoluat în cartierul Colentina între 2003-2006.

Ciprian Tătărușanu e azi un tip degajat, relaxat, destins, a dispărut figura unui tip concentrat pe linia porții în fața atacurilor adverse.

„Aici este vestiarul unde m-am dezbrăcat pentru prima oră cu o echipă de seniori De fiecare dată când ajung aici, vin săptămânal să fac mișcare, tenis cu piciorul sau tenis de câmp, și de fiecare dată când intru în vestiar îmi amintesc lucrurile care le făceam aici și tot timpul am o senzație de fericire.

(La câți ani ai venit prima oară aici?) Am sosit la vârsta de 15 ani, când secția de fotbal de la Școala Sportivă numărul 2 a fuzionat cu Juventus Colentina. Dar în acest vestiar, când am început să mă antrenez cu echipa mare, aveam 16 ani jumătate, cred că spre 17 ani.

(Făceai naveta din Lujerului până aici?) Da, din cartierul Militari până aici în fiecare zi.

(Și cu ce veneai?) Veneam cu metroul până la Obor și de acolo mai luam troleul sau tramvaiul, depinde ce venea mai repede.

(Bănuiesc că au fost și ierni mai grele dar și veri toride) Așa este, dar de obicei nu veneam singur, mai veneam cu încă 2-3 băieți. Era un drum destul de plăcut, nu era ceva foarte dificil.

„Oamenii din jurul tău îți dau ceva ca tu să devii mai bun pe zi ce trece”

(A însemnat pentru tine ceva aici, un om, o persoană care în funcție de gestul lui să-ți marcheze cariera, să ajungi mai târziu, să poți evolua mai departe?)

Eu cred că în viața unui sportiv de performanță nu este doar o persoană. Sunt mai multe persoane care te ajută, îți dau ceva ca tu să devii mai bun pe zi ce trece. Și aici au fost persoane de care mă amintesc cu drag și care mai țin legătura.

Pot să numesc pe președintele de atunci al echipei, Marian Rusen. Foștii mei colegi, Zeciu Marian, Dan Grigore, Elvis.

Fostul meu antrenor de portari și portar Dumitrescu Viorel, care în prezent este și antrenor de portari în staff-ul lui Andrei Prepeliță. Antrenorul și domnul Vasile Radu, cu care mă văd săptămânal. Deci sunt persoane care am încercat să iau câte ceva bun la fiecare”, susține Tătărușanu.

„Marin Barbu e o persoană caldă, nu e un tip ranchiunos”

(Ai un moment frumos de care îți amintești dintr-un meci și un moment mai puțin frumos? O gafă sau o greșeală pe care ți-o fi făcut și ți-o ții mintea de pe terenul ăsta?)

„De pe terenul ăsta nu, dar îmi aduc aminte cu zâmbetul pe buzei Debutul meu în liga a doua, am jucat la echipa a doua a lui Rapid, Electromagnetica.

Acolo a fost debutul meu și am pierdut 2-0. Chiar dacă la primul gol a fost greșeala mea, am respins o minge în față și adversarii au marcat

Totuși pentru mine a însemnat foarte mult acel meci, mi-a dat încredere și m-a făcut să simt ce înseamnă cu adevărat fotbalul profesionist

(Și un moment frumos cu Juventus?) Un moment frumos aici a fost când tot jucam acasă, eram pe banca de rezerve Și la pauză era deja 3-0 pentru echipa noastră și atunci domnul Marin Barbu, am uitat să-l amintesc.

Cu el am debutat în fotbalul mare, m-a băgat în a doua repriză, echipa a mers super. Eu am intrat într-un moment super și s-a terminat 4-0. A fost o victorie foarte importantă.

(Marin Barbu e un antrenor special?) Este o persoană deosebită în primul rând, are un suflet mare. Chiar dacă se enervează pe moment, nu este o persoană ranchiunoasă, este o persoană caldă care are grijă de jucătorii lui. Pentru mine a însemnat mult fiind primul meu antrenor la echipa de seniori și având un antrenor ca el cu ștate vechi în Liga I, însemna foarte mult”, a povestit pentru ProSport fostul portar al naționalei.