„Ca mine sau sar la ei”

Fotolii roșii, café concert și un costum fără cusur în fața reporterului. De fapt, nu doar un costum pentru că Răzvan Lucescu este mai mult decât atât. Vede fotbalul cu o franchețe care chiar ar merita un turneu final.

Răzvane a fost prima pregătire a unui meci ca selecționer. Cum ai lucrat din acest rol?
Sunt mulțumit și plăcut surprins de cum au răspuns jucătorii. La antrenamentele dinaintea jocului cu Lituania au lucrat cu zâmbetul pe buze, dar totodată montați. Este bine!

Totuși, nu se poate ca totul să fi fost perfect…
Am observat, de pildă, că fotbaliștii, fără a nominaliza, se pregătesc la intensități diferite. Cauza o reprezintă stilurile diferite ale antrenorilor de la cluburi. Să nu interpretezi că spun că aceștia greșesc! Fiecare antrenor are un stil al său și era de așteptat să mă confrunt cu asta. Spun doar că, la națională, trebuie să aducem întregul lot la un numitor comun.

Stilul tău care este?
Eu sunt adeptul faptului că, dacă te pregătești atent în cursul săptămânii, la fel de montat vei fi și la meci. După cum te pregătești, așa joci!

Înțeleg că vei deveni foarte sever…
Nicidecum. Vezi tu, sunt două planuri. Sunt prietenul lor în afara antrenamentului. Nu voi intra în viața lor și nu voi controla niciodată ce fac. Îi vreau prieteni între ei și vreau o atmosferă frumoasă. Când intrăm în antrenament sau în meci vreau să-i văd însă că dau tot ce au. Dacă nu va fi așa, sunt în stare să sar și la gâtul lor!

Dacă vor fi probleme disciplinare, gen escapade prin discoteci, cum vei acționa?
Un fotbalist face ce vrea în timpul său liber. Trebuie să țină însă cont de faptul că, dacă nu ești un exemplu în afara terenului, nu ai cum să fii la fel pe teren.

Spune-ne un defect și o calitate a echipei naționale de azi…
Defectul ar fi omogenitatea. Se compensează însă printr-o stare de spirit extraordinară pe care am găsit-o la lot. Uite, eu am ieșit din restaurant chiar înainte să vorbim noi doi, ei au terminat de mâncat, dar încă sunt acolo, împreună. Discută, glumesc… Asta înseamnă o echipă și, când îi văd așa, mă simt bine!

Tatăl tău…
(Râde). Iar discutăm despre tatăl meu? Tatăl meu este tatăl meu și atât. Nu are nicio implicare în munca mea de la echipa națională. De pildă, înainte să plecăm în Lituania am fost cu el, cu fiul meu, Matei, și cu Dinu Gheorghe la o masă, într-o seară… Nu am discutat mai deloc despre națională.

Crezi că…
Stai un pic că nu am terminat! În următoarea seară am ieșit cu soția și cu niște prieteni. Tata și mama luaseră copiii mei și ieșiseră și ei. Ne-am întâlnit întâmplător în oraș, dar am stat două minute de vorbă și apoi am luat loc la mese diferite. A doua zi dimineață, a venit și ne-a adus ceva acasă. A stat tot câteva minute. Astea au fost singurele mele contacte cu tata înaintea acestui meci. Avem cea mai firească relație între un tată și un fiu. Chiar nu aveți nimic spectaculos de găsit aici.

Asocieri, comparații se vor face mereu între cei doi Lucescu. E inevitabil…
Dacă vreți să faceți o comparație între noi, studiați-ne mai bine începuturile de carieră. Veți vedea că sunt oarecum similiare, dar parcă există parcă un plus pentru mine. (Râde.)

"Nu-ți trebuie neapărat valori ca să faci performanță. Dacă jucătorii se cred mici, atunci și echipa e mică. Contează mult starea de spirit. Având-o pe cea potrivită, Steaua și Rapid au jucat un sfert de finală în Cupa UEFA! De asta are nevoie și naționala"
Răzvan Lucescu, selecționer România

"Cu grupul de jucători de la echipa națională se pot realiza performanțe mari. Totul e ca ei să gândească în aceeași direcție, să creadă în ei. Așa vor și ieși din momentele grele"
Răzvan Lucescu, selecționer România

"Sunt multe speranțe care au apărut în legătură cu noi în ultima vreme. De aceea este foarte important să începem cu dreptul, iar începutul înseamnă o victorie cu Lituania"
Răzvan Lucescu, selecționer România