Tătărușine

Sincer, aveam pretenții de la „noul Lobonț” sau „noul Dani Coman” sau poate „noul Zapata” dupa meciul Gloria Bistrița – Steaua. Chiar eram entuziasmat de seriozitatea lui Tătărușanu, de curajul său, de constanța arătată în partidele din Liga I. Tocmai de aceea, dezamăgirea e și mai mare după ce l-am văzut la Reghin, mai mereu pe sub minge, cu reflexele lăsate la cabine și cu untura pe mănuși.

La primul gol al Stelei, a respins greșit în picioarele lui Dică sau mai mult n-a respins. La al doilea, a plonjat târziu, e drept și pe fondul unei execuții de excepție a lui Dică. La al treilea, n-a ieșit pe centrare sau a ieșit pe sub minge, cum se spune. Și fazele astea n-au fost singulare. A mai scăpat „săpunul” din mână, a mai uitat să plonjeze…

Sper din tot sufletul ca Tătărușanu să fi prins o zi mai slabă, nu să fi greșit cu intenție. Ar fi păcat pentru tinerețea și pentru viitorul lui să fie comparat, chiar și la un meci, cu un blatist celebru al Bistriței, tot portar, Costel Câmpeanu. Câmpeanu a rămas o viață la Bistrița, Tătărușanu poate ajunge la o echipă mare și la naționala României. Pentru asta, trebuie să uite meciul cu Steaua.