S-au lansat spre titlu!** Rapid – Unirea 1-0
Pariul pus de Șumudică și „Vamă” pe numărul 21 vișiniu a dat
primele roade.
Pe un teren înghețat, Rapid a deschis balul în 2011 cu o
victorie destul de lejeră în fața Unirii Urziceni. Unicul gol a
fost marcat de Sabrin Sburlea, în finalul primei reprize, iar
giuleștenii sunt momentan în grafic. Și pentru Europa League, dar
și pentru titlu.
În Giulești, ideile tactice și schemele exersate pe plajele din
Spania au valoarea unui fulg de zăpadă. Pe terenul alb se joacă
doar „kick and run”, o adaptare de sorgine occidentală a neaoșului
„tare și după ea” și se încearcă din răsputeri ruperea recordului
de cinci pase consecutive cu fața spre poarta adversă. Rapidiștii
vor în Europa League, dar Unirea e decisă să-și joace convingător
rolul de sperietoare a granzilor din București. Mai ales că a
reușit să adune suficient de mulți oameni pe care să-i pună sub
cearșeaful care o va transforma până la final în echipa-fantomă din
Liga I.
Ocazii,
ocazii…
Spadacio e singurul cu echipament potrivit încă din start: schiuri
sud-americane! Capitanul giuleștenilor a condus, atât s-a putut, pe
pârtia de sub podul Grant, atacurile alor săi. Când nu a avut cu
cine, a mers pe cont propriu prin zăpadă ca să dea de prima ocazie:
șut-centrare respinsă de portar. Apoi, din albul zăpezii crește
orgoliul unei echipe căreia toată lumea îi cânta prohodul. Rusescu
scapă singur, dar Coman îl deturnează din drumul spre gol. Două
șuturi în plasa laterală completează tabloul, până la momentul în
care vine momentul lui Sburlea. Preluare scurtă după o deviere a
lui Herea și șut în colțul scurt cu toată setea omului care are
polițe de plătit și un talent de transformat în certitudine.
Grigorie,
one man show
Repriza a doua schimbă un pic lucrurile. Tot frig, tot Rapidul în
atac, dar de data asta orgoliul Unirii înghețase probabil și a
preferat să rămână la vestiare. Alegere proastă, așa cum s-a
dovedit a fi și de cealaltă parte intrarea lui Ștefan Grigorie.
Mijlocașul Rapidului a punctat, însă nu pe tabelă, ci la impresia
artistică, prin două ocazii monumentale în oftatul deja resemnat al
tribunei. Și Sburlea a preferat să-i urmeze exemplul.