EXCLUSIV | „Înnebunesc dacă pierd!”. Tatăl lui Cătălin Hîldan sună trezirea și vorbește despre nepotul său. „Îi aruncă pe garduri. A luat ce e mai bun de la unchi-su”

Pe 5 octombrie 2000 se petrecea una dintre cele mai mari tragedii din istoria fotbalului românesc, atunci când Cătălin Hîldan își pierdea viața în timpul unui amical pe care Dinamo îl juca la Oltenița. Sâmbătă, la fix 19 ani distanță de la dispariția „Unicului Căpitan”, LPF a programat duelul de foc între FCSB și „câini”, premieră în cei 19 ani de la dispariția mijlocașului de legendă dinamovist.

În acest context, ProSport a decis să-l contacteze pe Marin Hîldan, părintele fostului fotbalist care își poartă durerea cu demnitate încă din acea toamnă fatidică de acum aproape două decenii. Și, culmea coincidenței, l-am surprins pe Hîldan senior chiar în timpul cumpărăturilor pe care acesta le făcea pentru parastasul organizat în fiecare an pentru a cinsti memoria fiului dispărut. „Sunt la cumpărături pentru pomană. Mă sunați în zece minute, vă rog. Nu, mai bine peste un sfert de oră”, spune cu o voce stinsă nea Marin.

Nepotul a luat ce era mai bun de la Cătălin cel mare

Revenim, iar acesta ne răspunde de parcă aștepta cu nerăbdare apelul. Domol la vorbă și fără să își ascundă durerea, bărbatul cu barbă albă pare totuși deschis dialogului. Începem să discutăm despre coincidența programării derby-ului pe 5 octombrie, iar acesta își aduce aminte de o zi în care i-a avut pe ambii copii izbăvitori. „Acum 22 de ani, cred, s-a jucat dimineața Steaua – Dinamo la rugby și ai noștri au bătut. Seara, a jucat Dinamo și a bătut și acolo, iar pe holuri la loje m-am întâlnit cu Mihai Dedu, de la Pro TV, care mi-a zis «Uite un tată fericit»”, ne spune nea Marin cu un glas dintr-o dată fericit.

Încercăm să menținem tonusul pozitiv al discuției și îl întrebăm de nepotul Cătălin, care poartă numele unchiului său dispărut. Ajuns la 16 ani, acesta este jucător de bază la echipa U17 a lui Dinamo. „El este bucuria mea, lumina mea! Îmi pare rău că joacă sâmbătă la Botoșani și nu pot să mă duc să-l văd. Avem parastasul. Dar am încredere în el. S-a făcut mare, are 1,90 m! Acum joacă fundaș central. Bagă niște alunecări… P-astea le-a luat de la unchi-su. N-ai văzut așa ceva! Ori îi aruncă pe adversari pe garduri, ori rămâne mingea acolo. A luat ce e mai bun”, e discursul de bunic mândru al lui Hîldan senior.

Simte că suporterii îi vor pregăti o mare surpriză

Sâmbătă, acesta îi așteaptă la cimitirul din Brănești, acolo unde fiul său își duce somnul de veci, pe suporterii dinamoviști. „Am vorbit cu câțiva băieți din galerie. Bine, nu eu, băiatul Cristi. Ei mereu vin. Am făcut cumpărăturile chiar acum, înainte să mă sunați”, ne dezvăluie nea Marin. Acesta se va duce și la meci, acolo unde se așteaptă la o mare surpriză din partea galeriei care poartă numele fiului său dispărut în urmă cu 15 ani: „Ei mereu așa au făcut. Nu-mi zic dinainte ce pregătesc, dar o să văd acolo, pe stadion. Vor să mă surprindă”.

Când îl întrebăm de meci, acesta devine brusc energic. „Mi-e foarte greu când ia bătaie Dinamo. Înnebunesc! Nici nu vreau să mă gândesc că pierdem sâmbătă, chiar dacă nu mai e nici fotbalul ăsta ce-a fost”, încheie cu o urmă de dezamăgire în glas seniorul familiei Hîldan.

La final, acesta își strigă din nou durerea: „Mă gândesc mereu «Doamne, de ce nu m-ai luat pe mine?!» Mi-e rușine să spun, dar să știi că uneori și înjur când mă gândesc la asta”, e ultima replică a lui Marin Hîldan, înainte să se scuze că trebuie să închidă pentru a prelua un alt apel.