O zi din viața lui Mitică

Mitică Dragomir a îmbătrânit și din cauza asta pare c-a înnebunit. Încă de când se scoală de dimineață își dă seama că nu prea mai poate așa des la televiziune. În fond, ce să zici? Să-l faci pe Prunea pește încă o dată e ca și cum ai spune că ai văzut sânii Simonei Senzual. Să faci pe oracolul și să spui că nu ne calificăm, că Serbia e o echipă pe val? Parcă ai zice că vine criza și că va crește euro. Nu, nene, aici ai nevoie de un șoc, de violență, pe modelul răpirii lui Magda Ciumac. Și dă-i cu Tolea, pardon, cu Paszkany de la Cluj, cu trageri, cu gloanțe în burtă. După aia, pe la prânz te culci, că o zi fără somn de frumusețe naște complicații monstru. Apoi, vine și gândul cel bun, ca un penalty acordat în minutul 90. Pe patronii ăștia poți să-i înjuri, da’ trebuie să-i înjuri pe rând. Deci, imediat telefon la „războinicul luminilor imobiliare“: „Alo, bună ziua, Gigi, ție și ascultătorilor tăi de la DNA. Cum, mă, iar îmi scoți ochii c-am zis că te-am ajutat să furi Steaua? Să știi că băieții îmi plac, o să ajungă sus“. După aia, repede, un ceai și încă un telefon. „Salut, bă, Borceo. Trec io pe la tine să vorbim de meciul ăla, mai ai problema aia cu robinetul care curge în baie, nu? Ce face soția, ce face echipa? Simt io că anul ăsta ia titlul! Echipa, mă! Pa, pa“. Cu Rapidul a fost mai greu, că a format numărul clubului: „Dacă vreți să vorbiți cu patronul Taher, apăsați tasta 1. Dacă vreți să vorbiți cu patronul Copos, apăsați tasta 2. Dacă vreți să vorbiți cu patronul Copos despre datorii, apăsați tasta 3, dar vă anunțăm că tariful este 10 euro/minut, fără TVA“. Scârbit, renunță să le mai spună că îi vede pe locul doi sigur, și că pot mai mult. O să zică ceva poimâine de Copos, că mâine își notase în agendă că trebuie să se ia de Lupescu, să nu creadă Mircea Sandu cine știe ce.