Levi: „Românii erau brazilienii Europei!** Acum sunteți spartani!”

Între două antrenamente cu Galamaz și Bilașco, introvertitul
Roni Levi (foto) își face rareori timp pentru o discuție cu presa.
Pe canapeaua unde în tur dădea interviuri Dan Petrescu, actualul
tehnician al Unirii Urziceni a vorbit cu redactorul ProSport despre
motivul care l-a convins să vină în România, despre modul în care
vedea fotbalul nostru, dar și despre filosofia sa de antrenorat,
total diferită de cea a „Bursucului”.

Domnule Levi, de ce România și de ce
Urziceni?
Pentru că voiam să plec din Israel și să experimentez lucrul la o
echipă europeană. Am ajuns la Urziceni pentru că m-am interesat
mult despre această echipă, am văzut că este campioana țării, că
are un bun patron, un bun manager și un spirit extraordinar. M-am
lăsat convins repede de Mihai Stoica. În toamnă am văzut la
televizor toate meciurile Unirii din grupele Ligii Campionilor și
am fost impresionat. Nici prin cap nu mi-a trecut însă în acel
moment că peste câteva luni voi antrena această echipă.

V-a plăcut ce ați găsit aici?
Foarte mult. Am fost chiar plăcut surprins de câtă organizare este
la Urziceni. Patronul ne-a oferit toate condițiile, dar, din
păcate, n-a reușit să întărească echipa, ba dimpotrivă. Am pierdut
doi campioni, pe Varga și Bălan. Dacă am fi adus măcar un atacant
în schimb, era excelent. Câteodată trebuie să te descurci însă cu
ce ai la îndemână.

„N-am pus
nicio condiție”

Ați surprins pe toată lumea că n-ați venit cu propriul staff. De
ce?
Am avut o discuție cu Mihai Stoica și el mi-a spus că are câteva
variante bune de antrenori secunzi și preparatori, iar eu pot să-mi
aleg pe cine vreau. Am considerat că nu e cazul să vin eu cu cineva
din Israel și am făcut bine. Sunt foarte mulțumit de colaborarea cu
Caramarin și Nae. La mijloc nu e nicio problemă de impunere sau
ceva de genul.

Ce condiții ați pus și ce condiții vi s-au impus la
Urziceni?
Nici eu, nici Mihai Stoica n-am pus condiții în ceea ce privește
preluarea Urziceniului, pentru că în fotbal nu poți să garantezi
nimic. Pot doar să promit că Unirea va fi o echipă organizată, că
vom munci în fiecare zi și că vom da maximum la fiecare meci. În
rest, lucrurile mai depind și de moment, arbitri sau soartă.

1 victorie,
cinci egaluri și o înfrângere are Roni Levi pe banca Unirii

„În România,fotbalul e religie!”

Cum vi se pare fotbalul românesc acum, că l-ați simțit pe pielea
dumneavoastră?
Eu îi știam pe români că sunt „brazilienii Europei”, adică mai mult
tehnici decât bine pregătiți fizic. Din căte am văzut însă, până
acum lucrurile stau exact invers. Ați devenit spartani. Un alt
lucru care m-a surprins este echilibrul în care se menține
campionatul. Practic nu există meciuri ușoare, ca în Israel, unde,
dacă joacă locul 1 cu locul 12, cam știi rezultatul. Acolo sunt
doar două echipe mari și tari, iar în România sunt șapte candidate
la titlu, ceea ce mi se pare incredibil.

Patronii din România sunt un adevărat ghimpe în coasta
antrenorilor. Cum e Dumitru Bucșaru?
Nu vreau să-l lingușesc pe domnul Bucșaru, dar este un patron
excelent. Sigur că este mai supărat când nu câștigăm, dar nu s-a
amestecat niciodată la echipă pentru a-mi distruge munca. Pur și
simplu n-am ce să-i reproșez.

Cum vă place modul în care este tratat fotbalul la
noi?
Nu prea înțeleg românește, iar presa mi-o citește ofițerul de
presă. Îmi place însă foarte mult modul în care este tratat
fotbalul aici. E ca o religie. Toată lumea se agită, se manifestă,
vorbește despre fotbal, iar la meci nu se merge ca la teatru sau ca
la film. E un fanatism frumos, iar atmosfera este mult peste cea
din Israel. Și meciurile la fel.

România a pierdut ultimul meci contra Israelului…
Nu e un meci relevant, așa că nu vă luați după acest rezultat. În
Israel, echipa noastră națională e recunoscută drept o campioană a
amicalelor, dar o dezamăgire în meciurile oficiale. Totuși, îmi
aduc aminte de o partidă din 1993 între Israel și România, în care
am jucat și eu, și m-a impresionat acea echipă a lui Hagi. Erau cei
mai buni din Europa, și poate chiar din lume. Acum stați în câteva
individualități și nu cred că aveți o generație comparabilă cu
aceea. Poate următoarea.

Israelianul nu crede că jucătorii săi ar da un randament mai bun
dacă le-ar scrie mesaje pe tablă sau dacă le-ar da postere cu
adversarii pentru a dormi cu ele sub cap, cum proceda
Petrescu.

Ce-i lipsește acum Unirii să câștige din nou
campionatul?
Trei victorii consecutive. Dacă reușim să facem asta, în condițiile
unui campionat strâns, avem șanse mari să luăm titlul. Avem însă de
luptat cu Dinamo, CFR și Timișoara, trei echipe puternice și foarte
organizate. În plus, din căte am văzut, arbitrii nu sunt cu
noi.

Dar de ce ați început așa de greu returul?
Aceste două luni au fost foarte dificile pentru noi, am jucat toate
derby-urile, plus „dubla” imposibilă cu Liverpool. Deși n-am
câștigat, nici n-am prea pierdut, iar echipa s-a comportat foarte
bine.

„Nu-mi
place să fiu fixist”

Aveți vreo strategie specială de motivare, ca Dan
Petrescu?
Nu cred în tactici de genul acesta și nici jucătorilor nu cred că
le-ar plăcea acest lucru. Nu le pun poze cu adversarii pe pereți și
nici nu le scriu mesaje mobilizatoare pe tablă. Filozofia mea este
de a vorbi mult cu băieții, de a viziona foarte multe casete video
cu jocurile noastre și ale adversarilor, din care putem să ne
corectăm greșelile. Atâta tot.

Răzvan Lucescu a spus că Liga I este
slabă…
Și antrenorul Israelului a spus la fel despre campionatul nostru.
Face parte din arsenalul selecționerilor. Nu contează dacă Liga I e
puternică sau slabă, contează mai mult că e foarte
echilibrată.

Un alt obicei al lui Petrescu era menținerea jucătorilor în
cantonament după meciuri.
N-am o regulă în ceea ce privește regimul de cantonament. Merg pe
încredere și respect reciproc și după cum îi simt pe jucători.
Înainte de Dinamo am stat cantonați două zile, iar după partidă
le-am dat drumul acasă. Acum, înainte de Astra, i-am ținut doar o
zi, dar vor rămâne în cantonament și după meci. Nu-mi place să fiu
fixist din niciun punct de vedere.