Kamikaze, căpitan la 17 ani!** Reconstrucția Rapidului începe cu puștiul Nicolae Vasile! „Am tupeu pe teren și mare încredere”

Nicolae Vasile poartă numărul 19, preluat de la Bozovic, al cărui fan este

Tatăl lui Nicolae are o cantină, unde puștiul mai dădea o mână de ajutor

O plimbare prin holul hotelului H10 din Estepona, unde Rapid este cantonată în Spania, i-ar bulversa pe toți fanii giuleștenilor, asta dacă-i exceptăm pe fanaticii care sunt la curent chiar și cu ce se întâmplă pe la juniori sau la echipa a doua. O mulțime de siluete tinere, îmbrăcate în treningurile echipei se sub Grant, dar foarte puține fețe cunoscute.
Cam acesta este efectul pe care reconstrucția giuleșteană îl creează. Poate nu credeți, dar vă veți convinge atunci când va începe partea a doua a campionatului. Jurnalist să nu fii și tot te macină curiozitatea să afli cine sunt tinerii în vișiniu. Dacă discuția e aprofundată, afli de la „bătrânii” lotului că mulți ar fi buni, dar, și este percepția generală, unul excelează. Nicolae Vasile e numele lui, are 17 ani, pe care i-a împlinit în decembrie 2012, iar lumea așteaptă multe de la acest adolescent.
Când a fost adus la lotul mare al vișiniilor, abia strânsese câteva meciuri la echipa a doua. Culmea, ca și căpitan, postură în care se obișnuise însă de la primii pași, și cu banderola pe braț a bifat și cele 90 de minute ale ultimului amical, cu Rubin Kazan, scor 1-0. Recunoaște cumva încurcat că a început cu un „nea Pancu”, dar a ajuns să tutuiască legenda încă activă a Giuleștiului. „Am tupeu pe teren și mare încredere”, spune fundașul, care e fan Bozovic. „Fără doar și poate, e idolul meu. E un lider demn de urmat. Ce caracter, ce agresivitate!”, se miră fanul care nu stă mult ascuns în interiorul lui Nicky. Fotbalistul Nicolae Vasile a făcut și el o plecăciune simbolică în fața muntenegreanului și a preluat numărul 19 de la acesta.

„De ce să mă dau din fața adversarului?”
Culmea, povestea de dragoste dintre puști și Rapid a început în Ghencea, pe stadionul „Steaua„. „Tata e mare stelist, e disperat, și mă ducea mereu la meciuri acolo. Dar nu știu de ce nu mă atrăgeau. Noroc că am un unchi rapidist, care m-a dus pe Giulești și…”, fraza îngheață puțin, cât să apară sclipirile în ochi. „Eu cred că orice copil pasionat de fotbal care ajunge prima dată la noi pe stadion s-ar îndrăgosti de oamenii ăia din tribune. Eu chiar nu am cuvinte să vorbesc despre ei”, spune, emoționat dintr-o dată.
Și e surprinzător, pentru că puștiul își impresionează interlocutorii cu o maturitate și-un echilibru rar întâlnite la un copil de vârsta lui.
„Visam de mic să devin fotbalist, să ajung celebru făcând asta, iar acum, să am șansa asta, o să mănânc norii, nu o să-i rup, doar ca să demonstrez că merit”, explică Vasile. Pus să se descrie, fundașul de 17 ani face o analiză tranșantă. „Eu talent n-am foarte mult, dar bag material cât pot. Chiar mi-au zis mulți antrenori: «Bă, tu ești kamikaze!». Dar de ce să mă dau eu din fața adversarului, să se dea el!”, spune acesta, care simplifică spiritul muncii: „Capul plecat, nici sabia nu-l taie. Eu așa sunt, privirea în pământ și muncă multă”.

„Nu știu unde sunt cluburile!”
În afara terenului, Vasile spune că e un om simplu. Are o prietenă, prima din viața sa, și spune că se vede, peste ani, căsătorit cu ea. iar distracțiile lor sunt niște ieșiri la mall și plimbările. „Cluburile nici nu știu unde sunt, dacă mă crezi”, spune tânărul fotbalist. La școală nu prea ajunge, dar crede că e un avantaj acest lucru: „Am luat premiul trei în clasa a X-a, pentru că trag tare să compensez lipsa de la ore. Dacă m-aș fi dus constant, nu aș fi fost așa atent”.
Tatăl său are o mică afacere, dar, conform descrierii lui, chiar și acest termen pare pretențios. „E de fapt o cantină. Tata muncește enorm și doar din aia trăim. Nu suntem bogați”, povestește Nicky, iar apoi, o întrebare aruncată în glumă provoacă o replică-șoc! „Mai servesc și eu la mese acolo, dar cred că nu o s-o mai fac. Ar fi un fel de lipsă de respect față de Rapid”, sunt cuvintele care îl fac pe reporter să tacă în sfârșit pentru câteva clipe. E finalul discuției, iar Vasile vorbește pentru prima dată neîntrebat. „Te rog și eu ceva? Să scrii ceva de prietena mea. Și mai ales de tata, e idolul meu”, spune acesta, se ridică și pleacă la culcare. Îmi dau seama că a rămas o singură întrebare fără răspuns: „Unde o să ajungă un om care are o așa personalitate la doar 17 ani?”.

Din fotbalul de afară îmi place mult Marcelo. Are, efectiv, exact ce‑mi lipsește mie. Mă inspiră
Nicolae Vasile, fundaș Rapid

24 de meciuri are Nicolae Vasile pentru juniorii de la Rapid