I se spune „Profesorul”!** ProSport a petrecut o zi alături de Dorinel în cantonamentul Oțelului

Ultima zi a cantonamentului din Poiana Brașov a fost și una în
care antrenorul liderului ne-a permis să-i fim aproape în fiecare
moment. Dorinel Munteanu reușește cu brio să transmită echipei
ambițiile sale. Ne e clar acum: Oțelul nu se va mulțumi să rămână
doar o inedită campioană de toamnă.

„Mi-ai dat exact ceaiul care nu-mi place. Sunt trei
feluri de ceai verde și mi l-ai adus tocmai pe cel cu care nu mă
împac la gust”
, remarcă Dorinel Munteanu. Chelnerul îl
privește spășit, dar zâmbește, pentru că știe că nu are în față un
client fițos și că e doar gluma de dimineață. E 08:30 și antrenorul
Oțelului a luat deja micul dejun. Își îngăduie o oră liberă înainte
de primul antrenament al zilei, pe care o dedică presei.
„Citesc mereu ziarele de sport, dar, din păcate, nu prea
găsesc nimic interesant. De Oțelul nu prea scrieți!”
, ne
ia tare Dorinel. „De asta ne aflăm aici azi, ca să
îndreptăm nedreptatea!”
, îi facem noi o concesie, după
care începe interviul alăturat și ziua pe care Dorinel Munteanu
ne-a permis s-o petrecem alături de antrenorul liderului Ligii I.
Gesturile îi sunt vioaie și, deși parcă își impune să vorbească rar
și calculat, ca un antrenor hârșâit, se vede încă în el năvălnicia
fotbalistului de până de curând. O femeie trece pe lângă masa la
care stăm: „Baftă! Să luați campionatul,
Dorinel!”
. Munteanu scapă doar un
„Mulțumesc!”, de parcă i-ar fi teamă, în cazul în
care ar promite mai mult, să nu sperie o frumoasă
nălucă.

„Hai, copiii tatii!”

Câteva zeci de minute mai târziu, după ce jucătorii Oțelului au
urcat rând pe rând în autocar, antrenorul se așază în genunchi pe
una dintre banchetele din față, ca un ghid întors spre publicul
său, și le spune ce dorește de la ei în ultima zi de cantonament în
Poiană. Ajungem undeva sus, în munte, unde liniștea și lipsa
clădirilor îți strânge un pic inima. În timp ce majoritatea
echipelor din Liga I au dat drumul la meciuri amicale în țări mai
calde, Dorinel se ocupă încă de ceea ce a avut Oțelul ca argument
într-un tur de campionat surprinzător: condiția fizică.
„Le-am spus că a alerga este baza! Fără să alergi nu poți
juca fotbal. Au înțeles că e spre binele lor și fac totul cu
responsabilitate”
, explică Dorinel, după care se întoarce
spre grupul de jucători: „Hai, copiii tatii! Deci, cinci
bucăți a câte 600 de metri, cinci de câte 400 și, pe urmă, cinci de
câte 200!”
. Traseul e ales cu atenție, distanțele sunt
stabilite riguros și cronometrate la zecime de secundă. „Eu
nu-i omor! Azi fac doar șase kilometri de alergare. Cel mai mult au
făcut opt. Reducem volumul și creștem intensitatea. Nu îi înțeleg
pe antrenorii care îi pun să alerge câte 18 kilometri. Într-un meci
alergi maximum 13 kilometri în total”
, detaliază
antrenorul. „Poate tu alergai 13, Dorinel”,
remarcă cineva de lângă antrenorului liderului…

Atac la
Silviu Ilie

Silviu Ilie, poziționat cumva în coada grupului, glumește pe
seama recentei convocări primite, alături de Râpă și Antal, la
lotul național pentru turneul din Cipru: „Luați-mă ușor! Eu o să
joc cu Șevcenko sau cu Dario Srna. Trebuie să fiu luat ușor!”. Ilie
are o problemă minoră la inghinali, fapt pentru care beneficiază de
un program special. Câteva minute mai târziu, Dorinel nu-l iartă:
„Hai, Ilie, cu viață! Ai ajuns la lot și gata, ești fotbalist?”. Se
întoarce apoi spre colaboratorii săi: „Lasă că îl execut eu! E mai
nebun el, așa, dar îl pun pe direcție. E vedetă acum… Ajungi la
lot, dar mai important e să te menții acolo”. Porțiile de alergare
se încheie cu gâfâielile adecvate. Dorinel trece printre jucători
și le ia pulsul la gât. „Profesore, nu primim bonus încă una de
200?”, glumește Pena. „Penare, cum să nu? Mereu vă dau bonus”,
răspunde Dorinel. Apoi ne șoptește: „Nu mi-ar plăcea să-mi spună
vreodată «Mister». Mie mi se adresează cu «Profesore» sau «Profi»”.
Munteanu este mai scund decât majoritatea elevilor săi, dar nu
există niciun moment în care să se simte dominat de aceștia.
Reușește cu naturalețe să coordoneze poate cel mai unit grup de
fotbaliști din Liga I.

În
apartamentul „neamțului”

Urmează prânzul, după care ne invită în apartamentul său din
Hotelul Piatra Mare. 421 scrie pe ușă, după care descoperim două
încăperi ordonate cu o rigurozitate germană. Pe un scrin stau mai
multe manuale nemțești pentru antrenori. „Nu mi-e jenă să
spun că doar despre fotbal citesc!”
, ne spune ușor
stânjenit Dorinel. Trecem în cealaltă cameră, unde, lângă
televizor, se află un DVD player. Ne pune o selecție cu golurile și
fazele cele mai frumoase ale Oțelului din turul de campionat. Cu
telecomanda în mână, Dorinel se încruntă. „La începutul
pregătirii, i-am pus să vizioneze fazele astea și, în timp ce le
vedeau, le-am spus: «Vreți să ajungeți să mai jucați așa și să dați
goluri d-astea? Atunci trebuie să alergați și iar să
alergați!»”
, a explicat Dorinel Munteanu, iar noi ne-am
dat seama după o zi cu ei că Dorinel și Oțelul chiar aleargă…
După un titlu. Și au cu ce să spună că îl pot prinde.

„Modelele mele în carieră sunt Christoph Daum și Felix
Magath. Din ei mă inspir și încerc să citesc tot ce prind despre
ei. Rămân un fan al școlii germane de fotbal”
Dorinel
Munteanu, antrenor Oțelul Galați

„Am învățat să fluier în copilărie. Știu că a devenit o marcă a
mea fluieratul de pe bancă, dar mă ajută mult în a atrage atenția
fotbaliștilor mei”
Dorinel Munteanu, antrenor Oțelul
Galați

„În vară îmi expiră contractul cu Oțelul. Am discutat cu Marius
Stan, stabilind să nu reînnoim acum înțelegerea, dar Galațiul va fi
la vară prima mea opțiune”
Dorinel Munteanu, antrenor Oțelul
Galați

Publicat: 28 01. 2011, 08:45
Actualizat: 28 01. 2011, 08:56