Hagi și japonezii. Andru Nenciu despre cea mai frumoasă imagine a optimilor Cupei Mondiale

O poză a făcut înconjurul lumii. OK. Știm. Imaginile nu mint niciodată. Imaginile spun mai mult decât o mie de cuvinte. Imaginile ni se lipesc de suflet toată viața. Unele. Știm și asta.

Unele imagini însă au darul de a ne aprinde imaginația. Și nu ne provoacă oboseală oculară oricât de mult le-am cuprinde cu privirea. Ne întrebăm ce s-a întâmplat până la acel cadru? Sau ce a urmat după. Imaginile tari au puterea de a naște în mintea colectivă tot felul de scenarii. Dialoguri imaginare sau gesturi largi. Nasul fin și intuiția ne teleportează parcă în locul care a lăsat ceva pentru istorie. Așa s-a întâmplat și la finele meciului Belgia – Japonia 3-2.

Știți poza. Niponii n-au plâns ca niște cocoșați pe-un colț de scaun. Probabil. Au clacat la ultima fază după ce au condus cu 2-0, dar n-au făcut prăpăd în vestiar. E limpede. Din doi pași și trei mișcări, Kagawa și ai lui au lăsat vestiarul de pe Rostov Arena ca și când altă echipă ar fi urmat să se dezechipeze pe aceleași fotolii. Au aranjat ce era de aranjat cu o atenție de arheologi și au lăsat podeaua să lucească. Și, mai presus de toate, le-au lăsat organizatorilor un bilet scris cu litere de-o șchioapă: „Mulțumim!”.

Educație, civilizație, naturalețe, obișnuință. Și nu! Nu a fost un gest învățat din setul de reguli cu care au plecat din Tokyo spre Rusia. A fost un gest firesc, unul la care au recurs ca mai-mereu. Da! Mereu. Din fragedă pruncie.

2011. Constanța. Rafale de vânt. Nervi tari. Țiuituri. Pocnete. Speranțe. Tibii trosnind. Tumbe. Frustrări. Goluri frumoase. Supărări. Faze spectaculoase. Cristian Cămui. Gheorghe Hagi. Personalități din fotbalul constănțean. Making Of Promotion îi organizează lui Hagi „Talent Cup”. Un turneul amical cu fotbaliști sub 17 ani. Vine Real Madrid. Apare și Inter Milano. Dar și Kashima Antlers. Cluburile de juniori își fac check-in-ul la Yaki. Mamaia.

Iar SPA-ul îi ispitește neîncetat pe puștii aflați în căutarea gloriei. Japonezii vin după tripla tragedie de pe 11 martie. Cutremurul, tsunamiul și accidentul nuclear au făcut 15.000 de victime! Puștii de la Kashima au sufletele amputate de durere. Dar nu uită nimic din ce au învățat acasă. Ies din piscină, dar șterg picăturile de apă rostogolite pe gresie. Cu promptitudine. Și atenție. E ca un ritual. Până când…

Până când un „Nagatomo” miniatural lasă în urma sa două picături. Antrenorul lui Kashima Antlers îl vede! Ridică tonul! Și îl duce la locul faptei. Puștiului i se lasă colțurile gurii. Și, cu privirea încețoșată, șterge cele două picături minuscule. Zâmbește discret și tehnicianul îl recompensează cu o îmbrățișare de urs.

Turneul își continuă cursul firesc. Hagi le zâmbește. Italienii și spaniolii îi privesc puțin de sus. La terenul din Constanța? La fel! Nici urmă de peturi, prosoape sau hârtii după ce băieții cu ochi oblici și pași apăsați își termină treaba.

2018. Rusia. Poza din vestiarul de la Rostov nu e unică. Sakai, Honda, Inui sau ceilalți japonezi au mai recurs la același ritual de sute de ori în carieră. De la copii și juniori până azi. Poza de la Rostov doar a scăpat. Pentru japonezi, ceea ce au făcut la finele meciului cu Belgia e ceva firesc.

 

Publicat: 05 07. 2018, 00:15
Actualizat: 05 07. 2018, 11:21