Gheorghe Constantin amenință că va întoarce pe dos lumea fotbalului nostru!** „După proces, fac dezvăluiri!”

Imaginea cu Vasile Avram în cătușe a dat pentru mulți timpul înapoi, undeva cu doi ani și jumătate în urmă. Pe 13 aprilie 2009, Gheorghe Constantin era pus în aceeași ipostază, astfel că un interviu cu el părea aproape obligatoriu.

După insistențe serioase, Costică „Vâlcea”, fost șef al Comisiei în perioada noiembrie 2005 – aprilie 2009, a acceptat o discuție cu ProSport despre trecut și prezent. Viitorul rămâne încă în balanță pentru Constantin, totul depinzând de verdictul pe care, la un moment dat, judecătorii îl vor da în dosarul său. „Au trecut peste 30 de termene, nu mai știu exact câte”, spune destul de vesel omul încercat asiduu de soartă în ultimele 30 de luni. „Arătați foarte bine”, îi spun, oarecum lipsit de complezență. În urmă cu un an și opt luni, când abia ieșise din închisoare, parcă venise după o „vacanță” în ocnă, la muncă silnică. Ieri, omul de fotbal chiar arăta bine! „Cu siguranță am avut timp să-mi revin, în special mental. Nu sunt relaxat, pentru că în tine rămâne ceva după un asemenea eveniment, dar sunt optimist”, spune el.

Despre proces, nu foarte multe lucruri: „Nu îmi mai e teamă, am încredere în luciditatea judecătorilor. Înainte mi-era, credeam că toate și toți sunt împotriva mea. Acum sper că adevărul va ieși la iveală”, întărește cu un ton optimist cel care a petrecut mai bine de nouă luni în închisoare”. Și cazul lui a început la fel ca al lui Vasile Avram, cu o percheziție la sediul CCA, cu niște audieri scurte la DNA și cu o ieșire fanfaronică, încătușat, pentru a fi prezentat presei ca un trofeu de preț. E logic că de aici poate începe un dialog interesant.

Ați văzut imaginile cu Vasile Avram încătușat? La ce v-ați gândit?
Am evitat, sincer. Nu știu dacă îmi fac bine. Am văzut în schimb că unii au început să se bucure de răul lui Vasile fără a avea bază, doar pe ce zic procurorii. Nu știe nimeni cât de vinovat e el. Când un om e la necaz, ei vin să-i mai dea încă o dată peste cap.

Se mai poate reveni în fotbal după o asemenea situație?
Eu, personal, am hotărât să stau de-o parte până se clarifică situația. S-a întâmplat ce s-a întâmplat și trebuie să accept.

Dar vă vedeți cândva înapoi în Liga I?
Momentan nu mă gândesc să ajung la Liga I, deși am discuții cu mai multe cluburi, nu-i momentul. Noi, românii, suntem suspicioși și atât timp cât fii-miu e încă arbitru la Liga I, orice decizie ar lua s-ar interpreta că ar avantaja clubul la care lucrez, s-ar face fel de fel de conexiuni.

Lumea e supărată, intrigată. Toți văd corupție peste tot în fotbal. Dumneavoastră, ca un om care a fost acolo, ce părere aveți?
Opinia mea este pertinentă vizavi de lucrurile care se întâmplă în fotbal, dar nu se văd, însă ea contează mai puțin acum. Nu știu cât de credibilă ar fi.

„A doua oară aș sta deoparte”

Cred că oamenii așteaptă dezvăluiri, nume. La ce dezastru a ajuns fotbalul românesc, lumea caută responsabili… Cum sunt conducătorii, care zilnic se acuză între ei de șpăgi, mită, corupție?
Eu n-am fost printre cei de sus, deși am fost în lumea lor, dar atât! În trei ani și jumătate am simțit cum stau lucrurile. Am destule de spus, dar după ce se termină procesul meu. Bine ar fi să găsească… Dar mai bine tac! Am destule de spus care pot fi acum în deza­vantajul meu.

Credeți că se va găsi cineva vreodată să spună tot ce știe?
De-a lungul anilor au fost mulți care au lăsat impresia că sunt mai curajoși, mai curați. De ce nu au făcut-o ei?!

Dumneavoastră vă reproșați ceva? Aveți vreun regret?
Când faci o muncă de conducere, e imposibil să nu greșești. Eu am fost deschis cu ei, am stat printre ei. Am stat la mese cu ei. Această apropiere de finanțatori și conducători m-a costat într-un procent mare. Dacă ar fi s-o iau de la capăt, aș sta deoparte.

„Sunt și multe suspiciuni neacoperite”

Se poate lua un campionat în România doar pe fotbal, fără vreo intervenție?
O să mă crezi naiv, dar cred asta. Toată lumea e suspicioasă, se gândește că celălalt face ceva. Crede că în spatele a tot ce se întâmplă se ascunde o sumă de bani, un arbitru.

Dar arbitrii sunt atât de curați, chiar nu se lasă influențați de nimeni și nimic?
Cu siguranță presați de declarațiile din presă pentru că și dacă n-ar citi ei, tot vine un prieten, o nevastă, cineva care să le spună ce se scrie. Și atunci, om ești, nu poți fi așa rece să nu te afecteze.

Dar mulți președinți arată cu degetul arbitrii ca fiind corupți. De ce?
Eu chiar nu cred că un arbitru riscă 25, 30 de mii de euro pe an, cât poate scoate din baremul de arbitraj, pentru un singur meci. Un exemplu e Andrei Chivulete, care mai are 21 de ani de arbitrat. Doar faceți un calcul.

„Sper ca Vasile să nu cedeze psihic!”

Dacă nu cu bani, atunci cum încearcă lumea să intervină la șeful arbitrilor?
Când vii acolo, la CCA, lumea începe să te perie, să se împrieteneacă cu tine, în speranța că la un moment dat vor primi un avantaj. Așa și când am fost pus eu, în 2005, veneau unii și-mi ziceau de arbitrul X sau Y câte ceva, doar ca să se apropie de mine.

Ați avut vreodată semnale că un arbitru ia mită sau are vreo legătură cu vreun club?
În primul meu an ca președinte, se vorbea despre anumiți arbitri, primeam semnale că, vezi Doamne, ar fi corupți. Am urmărit atent respectivii arbitri și, până la urmă, s-au dovedit neadevărate acele informații.

La final, aveți vreun mesaj pentru Vasile Avram?
Vasile să nu cedeze psihic! Eu îl știu drept un om foarte puternic! Să aibă încredere în el. Nu vreau să perii Justiția, dar dacă ar lua de bun ce zic procurorii, s-ar judeca foarte rapid, l-ar fi dat deja vinovat pe Vasile.

„E așa de complicată viața, mai ales când te trezești undeva unde nu te gândeai că vei ajunge. Nu poți schimba însă nimic”, fost șef CCA

„Cu Mircea Sandu am avut o relație bună. Nu știu ce a făcut cu alții, dar peste mine nu s-a băgat”, fost șef CCA