Gheorghe Constantin a povestit cum i-au schimbat viața lunile de detenție!**

O discuție cu Gheorghe Constantin, mai ales la puțin timp după
ce a fost eliberat din Penitenciarul Mărgineni, nu te poate lăsa
indiferent. La 58 de ani, ex-președintele CCA a trăit coșmarul
vieții și a devenit personaj principal într-o poveste încurcată, ca
un examen al sorții.

Nu au trecut nici trei săptămâni de când a scăpat de calvarul celor
aproape zece luni de închisoare. Cei care îl cunosc destul de bine
spun despre cel care în urmă cu un an conducea arbitrajul românesc
că s-a schimbat. Și nu doar fizic! A slăbit enorm, dar acum a
început să recupereze, în special kilograme, „vreo cinci”, cum
spune el. Chiar și psihic se simte mai bine, mărturisire pe care o
face atunci când se așază la masă pentru un altfel de
interogatoriu, probabil cel mai plăcut din ultimul an.

„Mă gândesc de trei ori înainte să zic ceva”
Constantin a primit invitația ProSport la o întâlnire în timp ce se
pregătea să plece de la Vâlcea spre București. Venea în Capitală
pentru a-l sărbători pe nepotul său, băiatul lui Augustus, care a
împlinit duminică 5 ani. A stat o oră și câteva zeci de minute și,
spre final, s-a scuzat: „Trebuie să plec, pentru că la opt și
jumătate vor tăia tortul”. Era deja aproape ora 21:00, iar tortul
deja fusese devorat, dar timpul trece repede atunci când vorbești
despre cumpenele vieții.

Când a sosit la cafeneaua din Dorobanți împreună cu soția, „Vâlcea”
a afișat un zâmbet amar, nu acela sincer care se întrevedea la
fiecare întâlnire cu presa. Greutățile din ultima perioadă l-au
transformat într-un om mult mai calculat. O spune chiar el:
„Trebuie să gândesc de minimum trei ori înainte să zic sau să fac
ceva”. De altfel, transformarea e vizibilă pentru oricine: vorbește
rar și își alege cu mare grijă cuvintele.

-Domnule Constantin, n-a trecut mult de la eliberare. Cum vă
simțiți?
-Am fost dărâmat în prima săptămână. Eram slăbit fizic. Acum, de
câteva zile, sunt mult mai limpede, încep să-mi revin. E tot ceea
ce îmi doresc acum. Chiar vă felicit, pentru că la primele
interviuri eram tulburat, acum mă simt mult mai bine.

-Vă e greu să vorbiți despre ce vi s-a întâmplat? V-ați fi așteptat
vreodată să pățiți așa ceva?
-Nu mă așteptam, cine ar face-o? De vorbit… normal, că e mai
dificil, mai ales când îți amintești de coșmarul de-acolo. Dar
vreau s-o fac pentru a lămuri niște lucruri. Nu vreau însă să spun
nimic ce ar putea influența ancheta, asta doar mi-ar îngreuna
situația.

-Haideți să începem cu prima zi, 13 aprilie 2009. Cum a fost? Când
ați simțit că se va ajunge să fiți închis?
-Totul a început de dimineață, la FRF. Când am plecat spre Pitești,
nu mi-au mai dat dreptul să vorbesc la telefon. Atunci m-am gândit
că s-ar putea să ajung chiar în arest, deși mă simțeam
nevinovat.

„Aș fi plâns întruna!”

-Ați fost închis în trei locuri, la Pitești, la Colibași și la
Mărgineni. Unde a fost cel mai dificil?
-La Pitești, indiscutabil. Și pentru că a fost chiar prima
perioadă, dar și din cauza condițiilor de acolo. Eram singurul
nefumător din cameră, care era și așa prea mică, iar singura
aerisire erau niște găurele într-un perete.

-Cum se comporta personalul cu dumneavoastră? Se simțea că ați fost
un om important din fotbal?
-Foarte bine, cum nu m-aș fi așteptat vreodată. Chiar vreau să le
mulțumesc tuturor pentru că au fost tot timpul alături de mine. Au
vorbit mult cu mine, au văzut că eram căzut psihic și încercau să
mă ajute mereu.

-Timpul cum vi-l petreceați?
-Jucam cărți, table, șah. Uneori citeam. Încercam să fac orice,
doar să fiu ocupat, să n-am timp să mă gândesc la tot ce mi se
întâmplă, pentru că mă sfâșia. Aș fi plâns întruna.

-Ați stat o perioadă și cu Cornel Penescu… Ați
discutat?
-Normal că am discutat. De ce n-aș fi făcut-o? Ne uitam împreună la
televizor, jucam table, șah…

-Și cine bătea?
-Nu era diferența prea mare. Câștigam și eu, câștiga și el. Oricum
nu conta, pentru că nu avea nicio miză. Afară, când joci un joc,
chiar și fără să ai miză materială, tot tragi să câștigi măcar din
ambiție. Acolo o făceai doar să treacă timpul.

-Ce-ați discutat cu Penescu?
-Diferite lucruri. Vorbeam și despre fotbal. El chiar vrea în
continuare să mă aducă la Pitești, la club. Chiar mi-a propus asta
cât timp eram în închisoare, să fiu președinte la FC Argeș.

-Serios? Și aveți de gând să acceptați?
-Nu știu. E greu să răspund la așa ceva într-un asemenea moment. Aș
fi tentat să zic că nu. Cert e că vreau să mă apuc din nou de
muncă, nu pot să stau degeaba. Trebuie să îmi câștig
existența.

-Tot în fotbal?
-Normal. Este viața mea. Le-am făcut pe toate în sportul ăsta. Am
fost fotbalist, arbitru, observator, președinte al CCA. Cred că am
destulă experiență și cred că am realizat destule în domeniul ăsta,
chiar dacă unii se fac că uită asta acum.

-La ce anume vă referiți?
-Mă gândesc în special la arbitraj. Au venit unii, au stat
două-trei luni la CCA, și și-au asumat toate meritele. Se uită că
eu am fost cel care a pregătit terenul pentru a implementa
Convenția UEFA. Apoi, tot eu am crescut atâția arbitri, ultimele
exemple fiind Hațegan, Istvan Kovacs sau Bogaciu, cel din urmă
ajungând cel mai tânăr arbitru FIFA din Europa.

-Momentan a pierdut această șansă, dar Mircea Sandu a spus că-l mai
vede arbitrând…
-Cu siguranță se va întâmpla asta. După ce se va clarifica
situația, iar eu sunt sigur că el e nevinovat, sigur va reveni în
topul arbitrilor români.

-Ați fost angajatul federației. Ați simțit vreun sprijin din partea
lui Mircea Sandu sau a lui Ionuț Lupescu?
-Nu comentez. Fiind închis, nu-mi dau seama cât s-au interesat de
situația mea sau, mai ales, ce-au spus despre mine. Mi-e greu să
zic ceva.

-Spuneați că vreți să reveniți în fotbal. Ați primit vreo ofertă
până acum?
-Au fost anumite contacte, dar nu vreau să dau acum nume, pentru că
nu are rost. Nu mă grăbesc, vreau să calculez foarte atent ce voi
face. Oricum, obiectivele mele acum sunt să fiu din nou sănătos, să
muncesc bine și să termin cât mai repede acest proces în care sunt
implicat.

Cel mai tare
mi-a lipsit libertatea. Nimic altceva. Am pierdut botezurile a doi
dintre nepoții mei, așa că vă dați seama ce greu mi-a
fost
Gheorghe Constantin, fost președinte CCA

Le mulțumesc cadrelor medicale care m-au îngrijit, dar și
gardienilor. Nu m-aș fi gândit vreodată că se pot purta așa frumos
cu un om închis
Gheorghe Constantin, fost președinte CCA

292 de zile
a petrecut Gheorghe Constantin în arest, de pe 13 aprilie
2009, data la care a fost arestat preventiv, până la 29 ianuarie
2010, când a fost eliberat

2 fapte de luare de mită sunt
infracțiunile pentru care fostul șef al CCA a fost trimis în
judecată