„Fără ajutor din Ungaria nu aveam stadion”. Interviu cu un patron atipic din fotbalul românesc. Laszlo Dioszegi a dus Sepsi din Liga a 5-a în cupele europene. „Nu sunt bogat și nu alerg după bani”
Sepsi OSK a ajuns în premieră în cupele europene după un sezon istoric pentru fotbalul din zona Harghita – Covasna. Inedit este că Sepsi s-a format abia în urmă cu 10 ani și că omul care a avut ideea să înființeze o echipă de fotbal la Sfântul Gheorghe, Laszlo Dioszegi, conduce și astăzi clubul.
Un club născut din plictiseala venită în timpul unei recuperări după o operație. Conducătorul lui Sepsi spune că el nu este un om bogat și că nu trebuie comparat cu alți patroni din fotbal și crede că Dumnezeu ajută oamenii muncitori și onești: „Se gândește «hai să-i ajut și pe ăștia că uite cât muncesc»”.
Dioszegi vorbește spune povestea surprizei anului în fotbalul românesc și lămurește intriga despre investițiile Guvernului Ungariei în echipă.
Interviu cu Laszlo Dioszegi
– Ce înseamnă pentru dumneavoastră personal această calificare în Conference League?
– Personal, înseamnă cea mai mare realizare din viață, în fotbal. Am atins aproape cerul și este ceva fantastic
– Cum s-a născut Sepsi?
– Eu am fost operat hernie de disc și nu s-a prea reușit, așa că am stat 2 luni de zile în pat. Eu stau lângă stadion și într-o zi, când n-am avut ce să fac, mi-a venit ideea să facem o echipă în Sfântul Gheorghe, pentru că de 5 ani nu mai exista fotbal în Sfântul Gheorghe și este totuși un oraș cu 55 de mii de locuitori. Am vorbit cu prietenul și vecinul, Kertesz David, care este și vicepreședintele echipei și i-am zis ideea. A fost de acord, apoi am mai vorbit cu doi prieteni și noi patru am înființat echipa. În două săptămâni am început în Liga a V-a.
– Cu câți bani ați început?
– Era mizilic la început. Nu trebuiau mulți bani. Abia în Liga 3 au început cheltuielile, cu toate că am avut un buget foarte mic și în Liga 3. Maxim 200.000 de euro am avut. Erau salarii de 1500 de lei, 2500 de lei. Nici în Liga 2 nu am avut mai mult de 700.000 de euro pentru că doar Hadnagy avea 6000 de lei salariu, în rest erau salarii de 4000, 3000 de lei.
– Se poate face performanță cu bani puțini?
– Se poate face și cu bani mai puțini, dar numai până la un nivel. Trebuie să ai un noroc extraordinar.
– Și ați avut noroc?
– Consider că am avut noroc că am găsit jucători pentru care a contat performanța mai mult decât banii.
„Ni s-a propus loc de liga a 3-a și nu am vrut. Am vrut doar pe teren”
– Când ați înființat echipa au fost oameni care v-au spus că sunteți nebun să investiți în fotbal?
– Nu pot să zic că mi-au spus nebun, dar au râs de noi. Eram o echipă dintr-un oraș de 55.000 de locuitori și jucam cu sate de 400-500 de suflete. Și râdeau de noi, ne spuneau că n-o să fim niciodată în Liga a 3-a. În primul an am promovat direct în Liga a 4-a și apoi am terminat doar pe locul doi. Nu am promovat, pentru că a câștigat o comună seria.
– Dar n-ați renunțat la idee.
– Nu, noi niciodată nu renunțăm și vrem mereu ca totul să se joace pe teren. Puteam să promovăm atunci, comuna respectivă nu dorea în Liga a 3-a și ne-au propus să ne dea locul dar nu am vrut. Am spus că dacă nu am promovat pe teren rămânem în Liga a 4-a.
De la un cuptor și 3 oameni, la afaceri de 8 milioane de euro
– Așa sunteți și în afaceri? Nu acceptați varianta ușoară?
– Întotdeauna. Am început cu un cuptor și 3 oameni și cu brutăria.
– Acum ce cifră de afaceri aveți la brutărie și magazine?
– 8 milioane de euro. Nu e mare.
– Cât a costat să duceți Sepsi din Liga a 5-a în cupele europene?
– N-am făcut calcule, dar în prima ligă nu aș fi putut să ține echipa. Am început să aduc sponsori, pentru că nu sunt un om așa potent financiar. Cădeam din primul an dacă nu reușeam să aduc sponsori. Nu puteam să mențin echipa. Din drepturile tv doar 40-50 la sută din buget se poate acoperi. Noi mai mult pe contracte de publicitate am reușit să aducem bani.
– Nu sunteți unul dintre patronii bogați din fotbal?
– Nu sunt, absolut deloc. Nu ăsta îmi este țelul. Eu mi-am dorit doar să am din ce să trăiesc decent, poate puțin mai mult. Nu sunt genul care să își dorească să facă bani mulți, să alegere după bani.
– Ce afaceri aveți?
– Brutăria, magazinele și o cofetărie mică. Nu e fabrică, este un laborator de prăjituri.
„Niciun guvern nu investește într-o echipă de fotbal”
– Când ați înființat Sepsi v-ați pus ca țintă Liga 1?
– Nici vorbă. Doi ani în Liga a 2-a era țelul suprem. Ne gândeam că ne putem menține cu 500-600 de mii de euro în Liga a 2-a. Asta a fost acum 5 ani. Acum, când aud bugetele echipelor din Liga a 2-a mă crucesc. Astăzi cred că eram pe locul 10 – 15 cu bugetul nostru de atunci. S-au cam dus vremurile când jucătorii acceptă să joace pe 4000 de lei. Jucătorii vor mai mulți bani, dar este normal dacă ne gândim că și un dulgher câștigă mai bine astăzi. Dar au că sunt jucători în Liga a 2-a care câștigă 5.000-6.000 de euro și este cam mult.
– Vă deranjează când se spune că Sepsi este finanțată de Guvernul Ungariei?
– Nu mă deranjează, fiindcă eu am spus că este numai pentru infrastructură. Niciun guvern nu investește și nu are cum să o facă într-o echipă de fotbal. În plus, suntem cel mai verificat club din România. Suntem verificați din două țări, pentru că ne verifică și cei din Ungaria. Trimitem facturi și tot ce trebuie, nu primim bani și facem ce vrem cu ei. Sunt prostii. Glumind, dacă un guvern ar finanțat o echipă, atunci acea echipă ar câștiga campionatul la 20 de puncte distanță. Ar avea buget nelimitat, nu 5-6 milioane de euro. Și nici în viitor nu vom avea un buget mai mare.
„Fără ajutor din Ungaria nu aveam stadion”
– Între 5 și 6 milioane de euro ați avut buget în acest sezon?
– Atât a fost. Nu știu exact dacă au fost 5 milioane sau 6. Nici în viitor nu avem cum să facem un buget mai mare. Tot așa, maxim 50% din ce au CFR, FCSB sau Universitatea Craiova.
– Dar ați învins aceste echipe.
– Da. A trebuit să alegem foarte bine jucătorii și staff-ul și noi am reușit să aducem și un antrenor lângă care s-au strâns jucătorii. Când toată lumea vâslește în aceeași direcție lucrurile merg bine.
– Dar fără ajutor din Ungaria ați fi ajuns aici?
– Fără ajutor din Ungaria nu aveam stadion. Nu aveam posibilitatea să construim un stadion.
– Care a fost investiția statului maghiar în stadion?
– A fost de sută la sută, 25 de milioane de euro.
„Mă culc cu fotbalul, mă trezesc cu fotbalul. Stadionul m-a îmbătrânit 10 ani”
– Ce interes are Ungaria să investească într-un stadion din România?
– Statul maghiar ajută maghiarii de pretutindeni, nu doar în România se întâmplă asta. Și în Serbia, Slovacia… Este un lucru normal, pentru că statul trebuie să aibă grijă de concetățenii săi. Orice țară ar trebui să facă asta. Pentru noi este un lucru senzațional. Am aplicat la un proiect și am obținut finanțarea. Acest stadion va rămâne României. Și românii și maghiarii vor beneficia de el. La noi la echipă majoritatea sunt români, dar noi suntem o familie și așa trebuie să fie. Trebuie să trăim împreună și este un noroc că am reușit să atragem această investiție. Se vor bucura de acest stadion și copiii maghiarilor și copiii românilor. Abia aștept să fie gata pentru că, vă rog să mă credeți, am îmbătrânit 10 ani în doi ani și jumătate de când construim acest stadion. Și la o casă sunt multe bătăi de cap, vă dați seama câte sunt la un stadion. UEFA are cereri foarte mari și credeți-mă că sunt zilnic la stadion. Este ca un copil care crește lângă mine. Am pus primul băț de lemn aici și văd cum crește.
– Câte ore dedicați fotbalului în fiecare zi?
– Foarte multe ore. Cu fotbalul mă culc și cu el mă trezesc. Nu ai cum altfel. Tot timpul intervine ceva. Sunt multe probleme și trebuie să vorbești cu toată lumea.
– Care este obiectivul acum?
– Să nu ne facem de rușine în Europa și să aducem puncte României. Nu prea ni se dă șanse și poate că pălăria e prea mare pentru noi, dar dacă nu am încerca nu am fi noi.
– Care este morala din povestea Sepsi?
– Morala? Eu nu pot să spun că merg zilnic la biserică, dar credință am și Dumnezeu iubește oamenii care lucrează și sunt modești și încearcă să țină ritmul, cu pași mărunți. Așa, poate „Cel de Sus” se gândește „hai să-i ajut și pe ăștia că uite cât muncesc”.