Elogiile familiei UTA pentru „Csala – Minunea Blondă” și generația care a produs „a opta Minune a Lumii”

În anul în care a împlinit 75 de ani, clubul UTA mai celebrează și trecerea unei jumătăți de secol de la înfăptuirea celei de-a „opta Minuni a Lumii”. La 30 septembrie 1970, „Bătrâna Doamnă” a fotbalului românesc o elimina din Liga Campionilor Europeni pe deținătoarea trofeului, Feyenoord Rotterdam, după două meciuri eroice: 1-1 în Olanda și 0-0 la Arad, în fața unui stadion plin ochi ce avea să invadeze gazonul pentru a obține o amintire din cea mai glorioasă zi din istoria clubului „roș-alb”.

Cu un simț al datoriei și recunoștiinței foarte dezvoltat, Old-boys UTA s-a adresat autorităților locale cu scopul ca generațiile ultimelor titluri naționale ale Aradului, ’68-’69 și ’69-’70 și, bineînțeles, „eroii” cu Feyenoord să primească distincțiile cele mai de preț acordate de municipalitate. Demersul lor nu a avut succes, însă conducerea clubului pentru care fotbaliștii de excepție ai acelor vremuri glorioase i-a readus în lumina reflectoarelor în cadrul unei serate desfășurate la Teatrul de Vară al Centrului Municipal de Cultură Arad, ocazie cu care s-a lansat și volumul „Csala – Minunea blondă”, tradus și în limba română.

Istoria apariției volumului tradus în română, „Csala – Minunea blondă”

Cartea are o istorie inedită, ea fiind scrisă de jurnalistul român de origine maghiară Karoly Oroszhegyi. Acesta a fost și fotbalist la AMEFA Arad, în anii ’60, prilej cu care l-a cunoscut pe marele Iosif Petschovschi.

Cu timpul, cei doi au devenit prieteni, pentru ca în ultima sa lună de viață „Csala” să-i împărtășească lui Oroszhegyi detalii din viața sa personală și cariera fotbalistică. Așa s-a născut cartea ce a văzut lumina tiparului în anul 1978, la exact un deceniu după ce fotbalistul simbol al UTA-ei a trecut în neființă.

În presa vremii, din Ungaria și Germania, a apărut un foileton, iar povestea completă a fost publicată în anul 2000, la Arad, însă doar în limba maghiară. Acum, mulțumită Gabriellei Meszar, lucrarea este tradusă și în limba română.

După ce jurnalistul Florin Coita a făcut o scurtă recenzie a cărții, atenția invitaților a fost captată de Alexandru Meszar, cel care se ocupă de managementul clubului UTA din anul 2013 încoace. „Acum 20 de ani am participat la lansarea acestei cărți pe strada Lucian Blaga. M-a impresionat faptul că o lansare de carte a adunat atât de mulți oameni. Apoi, aveam să aflu că volumul fusese editat în două mii de exemplare, care au fost vândute în mai puțin de o săptămână. De astăzi această carte se poate citi și în limba română pentru un public țintă aș spune eu, adică arădenii pasionați de fotbal, susținători ai simbolului numărul unu al orașului nostru, UTA. Vreau să-i mulțumesc și pe această cale soției mele pentru că a tradus această carte. O muncă deloc ușoară, pe care a depus-o timp de aproape doi ani de zile. Gabi a dat peste un limbaj fotbalistic cu multe jargoane, foarte greu de tradus, dar astăzi toți arădenii pot citi această poveste a lui Iosif Petschovschi”, a spus principalul amfitrion al evenimentului de marți seară.

Despre Petschovsky cu foștii colegi și prieteni

Apoi, Alexandru Meszar i-a invitat pe scenă pe doi dintre foștii colegi ai lui „Csala”, Ioan Igna și Christos Metskas, dar și pe profesorul Dionisie Piroș. Acesta din urmă a povestit inclusiv momentul întâlnirii cu Petschovsky, pe când acesta avea 25 de ani.

„Eu aveam doar 16 ani și eram campion național de juniori la tenis de câmp, iar Petschovschi a vrut să joace cu mine. După două trei antrenamente, ca să zic așa, începuse să joace deja destul de bine tenis și mi-a spus că e un sport prea ușor pentru el și că rămâne la fotbal. Aceeași poveste a fost și la ping-pong, a deprins foarte repede și acest sport, cred că dacă ar fi încercat handbalul sau baschetul era în top și acolo. Vreau să spun că era un sportiv desăvârșit, dar și un om extraordinar. Am multe amintiri frumoase cu el, iar spre final și câteva triste. Ulltima dintre ele e chiar de la spital, când știam că se va stinge. Eu chiar i-am spus că m-am căsătorit și așteptam primul meu copil, iar el mi-a replicat: >”, a rememorat Piroș.

Au doborât marele Feyenoord pentru a opta Minune a Lumii

„Acum, am onoarea să vorbesc despre echipa ce a scris cea mai importantă filă din istoria clubului, eliminând-o din Liga Campionilor pe Feyenoord Rotterdam, nimeni alta decât deținătoarea trofeului și, totodată, campioana lumii a cluburilor” – a adăugat Meszar, înainte de a le face invitația de a urca pe scenă „eroilor” de atunci: Mihai Jivan, Viorel Sima, Gabor Biro și Mircea Axente, dar și Monikăi Brosovszky (fiica lui Ladislau Brosovszky), fiicei lui Coco Dumitrescu, doamna Adina Grecu și domnului Emil Vancu, din familia Lereter.

„Vă rugăm să ținem și un moment de reculegere pentru cei care ne privesc acum de sus: antrenorii Coco Dumitrescu și Ioan Reinhardt și fotbaliștii: Gheorghe Gornea, Ladislau Brosovszky, Dumitru Calinin, Mircea Petescu, Otto Dembrovschi, Petre Șchiopu și Gheorghe Czako. Totodată, trimitem un gând bun celor care se află în depărtare, lui Iosif Lereter, în Germania, lui Eugen Pojoni, în Ungaria și lui Florian Dumitrescu, la București. De asemenea, le dorim multă sănătate și lui Flavius Domide și Ioan Bătrâna, arădeni de-ai noștri și le mulțumim tuturor pentru cea de-a opta Minune a Lumii”, a adăugat Gabriel Iazbinski, prezentatorul evenimentului.

Nominalizați și premiați simbolic au fost și Gheorghe Vaczi și Ionel Costin, președintele și vicepreședintele al Old Boy’s UTA.

Printre cei care au aplaudat vechile glorii ale „Bătrânei Doamne” s-a aflat și actualii tehnicieni ai formației de Liga 1, Laszlo Balint și Cezar Zanfir, dar și elevii lor, Florin Iacob, Ciprian Rus și Cristian Bustea. Alături, bineînțeles, de tot stafful administrativ al clubului UTA și suporteri de rând a Campioanei Provinciei (la egalitate de tiluri, 6, cu CFR Cluj). Ambianța sonoră a fost asigurată cvartetul Adagio, care a îmbinat muzica clasică cu coveruri celebre.

Cine a fost Iosif „Csala” Petschovschi

Iosif Petschovschi s-a născut pe 2 iulie 1921 la Timișoara și a jucat fotbal între anii 1939 și 1961 la Chinezul Timișoara (în două rânduri), CAM Timișoara, Nagyvaradi AC, CA Cluj, UTA Arad (în două perioade diferite) și CCA București (Steaua). A jucat în peste 270 de partide în Divizia A și a reușit să înscrie 86 de goluri debutând la vârsta de 16 ani. În tricoul echipei naționale, a bifat 32 de partide în perioada 1945 – 1958 înscriind de 11 ori. Petschovschi a jucat și în naționala Ungariei în 3 partide, acest lucru întâmplându-se în 1942, așadar înainte chiar să debuteze pentru „tricolori”.

În 1952 a devenit primul fotbalist care a primit titlul de Maestru al Sportului. De asemenea a fost primul fotbalist român care a fost invitat să facă parte dintr-o selecționată a lumii, alături de mari nume ale vremii respective. În România a ieșit campion de 5 ori (de 3 ori cu UTA – și de două ori cu CCA). De asemenea, Iosif Petschovschi a câștigat și două Cupe ale României (câte una cu UTA și CCA).

Iosif Petschovschi s-a stins din viață pe 6 octombrie 1968 la Arad, suferind de cancer. În cinstea sa, clubul UTA Arad a ridicat în statuie în fața stadionului Francisc Neuman, iar fanii „roș-albilor” îl pomenesc mereu în cel mai cunoscut refren al galeriei: ”De la Dunăre la Sena”. Sunt multe voci abilitate din fotbalul autohton care susțin că Petschovschi a fost, poate, cel mai bun fotbalist român din toate timpurile, sau cel puțin pe aceeași treaptă cu Gicu Dobrin și Gică Hagi.

Foto: UTA Arad