Dinamo, devalorizată

Că în fotbalul românesc succesul e bazat mai degrabă pe hazard decât pe un management solid și strategii pe termen lung se vede cel mai bine din ce se întâmplă la Dinamo.

Echipa care sezonul trecut făcea furori în campionat și prindea primăvara în UEFA, acum a terminat-o cu Europa prin octombrie, iar pe plan intern și-a ratat toate obiectivele fixate la începutul stagiunii.

După gândirea simplistă a lui Turcu și a lui Borcea, există o singură explicație pentru cădere: „Noi am creat toate condițiile, dar jucătorii sunt de vină! N-au niciun pic de rușine”.

Ce comod e să vorbești de rușinea altora, când tu, ca acționar, ai transformat clubul într-o „mașină de tocat antrenori!”. Și asta fără niciun pic de rușine. Ce ușor e să le arăți obrazul jucătorilor când pe tine, ca oficial al clubului, te doare în pălărie că Dinamo a ajuns să aibă mai puțini spectatori la meciurile de acasă decât Oțelul, Vasluiul, Poli Iași, Gloria Buzău sau Pandurii! 

Lipsa de responsabilitate și haosul care domnesc la club au ajuns să creeze o repulsie atât de puternică, chiar și printre susținătorii echipei, încât au dus la devalorizarea brandului Dinamo. Asta ca să folosim o expresie atât de dragă domnului Badea.

Și așa se face că biletul la un meci cu Urziceniul, care ar putea decide dacă elevii lui Țălnar vor prinde sau nu o cupă europeană în sezonul viitor, a ajuns să coste un leu, la fel ca intrarea într-un WC public.