Deaconiada

Alexandru Deaconu, omul în negru de la centru, a decis că vrea să iasă în evidență, deși nu și-a calculat bine ieșirea la ofsaid. OK, a fost lovit. A urmat o noapte albă pentru presă, neagră pentru rapidiști și una cu vise frumoase pentru steliști.

Mergând pe firul unui regulament mai ambiguu decât fotbalul românesc, nu găsim răspunsuri, ci doar stări de spirit. Cu toții mergem la litera legii și la spiritul jocului, însă nimeni nu poate da un verdict. Se merge pe sârmă, pentru a se cădea la pace.

Intervine, totuși, o întrebare de bun-simț: de ce și-a arogat domnul Deaconu Alexandru dreptul de a arunca în aer un campionat, de a împărți fericirea într-o parte și ghinionul într-alta? Și de ce neapărat în ordinea pe care o intuim cu toții?