De ce avem nevoie de „Bursucul” Dan Petrescu. „S-a maimuțărit, a amenințat că pleacă din țară”. Caramavrov scrie despre omul care dă valoare unui campionat modest

De ce avem nevoie de Dan Petrescu în fotbalul românesc? Argumentele pentru care uităm circul pe care l-a făcut pe parcursul acestui campionatul.

Dan Petrescu este principalul artizan al succesului repurtat de CFR Cluj în sezonul 2017-2018. E unul dintre cei mai buni antrenori pe care îi are România la ora actuală, iar faptul că activează în Liga 1 Betano dă măcar un pic de valoare unui campionat modest.

Fără el pe meleagurile mioritice, fotbalul de aici era mult mai sărac, ne consolam cu ale noastre, cu inepțiile lui Gigi, cu demențele lui Meme, cu antrenorii fără licență, cu cluburile finanțate în totalitate de partide și de stat, gen Chiajna, Voluntari și altele de gen.

Aducerea lui Dan Petrescu la CFR a fost lovitura de grație pe care șefii acestui club i-au dat-o lui Becali. E greu să te lupți cu un antrenor de top, care mai știe și șmecheriile din campionatul nostru, pentru că a mai luat un titlu, la Urziceni. Iar Becali o fi câștigat el experiență de antrenor în atâția ani la conducerea tehnică a Stelei/FCSB, dar nu are școală în domeniu, iar asta l-a costat titlul în ultimii trei ani.

Bursucul a recurs la aceste șmecherii ca să contracareze găinăriile celor de la FCSB. A plâns, s-a văitat, s-a tăvălit, a atacat, a amenințat că pleacă din țară, s-a maimuțărit, într-un cuvânt, pentru a anula presiunile puse pe arbitrii și pe adversari de presionarul-șef Meme Stoica – singura atribuție a acestuia la clubul lui Gigi, și pentru a anihila ofertele fantasmagorice făcute pentru jucătorii adversarelor înainte de meciurile directe.

A fost, de fapt, instinctul de autoapărare al lui Petrescu, eu așa înțeleg. Ca imagine, nu a dat bine, nu mi-a plăcut circul pe care l-a făcut, s-a coborât la mintea îngustă a unora, dar așa a crezut el că-i poate învinge. Și i-a învins și la aceste capitole. Că la fotbal a arătat mult mai bine în toate cele patru meciuri contra FCSB, chiar dacă toate s-au încheiat 1-1.

Bursucul s-a maimuțărit, dar i-aș ierta toate derapajele pentru cât fotbal știe și pentru respectul pe care și l-a câștigat la Chelsea și în toată Anglia, dar și ca antrenor.

Și rămân la părerea că e antrenor de campionat puternic, nu de țările arabe sau de România. Poate vine și vremea lui, dacă nu mai face greșelile trecutului, când a optat pentru banii arabilor, în loc să-și continue ascensiunea în această meserie.

Felicitări pentru titlu și succes mai departe!