Capcana mercenarilor**

Pe parcursul ultimilor șase ani, pe banca echipei Steaua s-au
perindat 11 antrenori. Niciunul dintre cei 10 plecați deja n-a fost
scutit de umilință. Toți au părăsit Ghencea cu reputația grav
afectată de certitudinea că au abdicat de la principiile meseriei
pentru a executa „indicațiile prețioase” ale lui Gigi Becali. Cu
toate acestea, Steaua pare să rămână Mecca tehnicienilor.

Este o situație aparent paradoxală, al cărei răspuns e greu de
găsit. De ce toți antrenorii par dispuși să se bage de bună-voie
slugi (după cum clar s-a exprimat chiar Becali) la fostul cioban?
Pentru glorie? Bani? Notorietate? Din dragoste față de culorile
clubului (așa cum au pretins cei mai mulți dintre ei)? ProSport a
încercat să afle, în cele ce urmează, ce se ascunde în spatele
sintagmei rostite de toți cei veniți pe banca „roș-albaștrilor” în
„era Becali”: „Steaua nu se refuză!”. Varianta lui Gigi Becali e
simplă: „Vin pentru bani. Ei știu ce-i așteaptă și unde se bagă,
n-au niciun motiv să se plângă. Dacă nu le convine, să nu se bage!
Așa că antrenorii de la Steaua vin doar pentru banii mei
aici”.

Falsa scenă de
afirmare
Probabil că explicația oferită de latifundiar este, într-adevăr, un
motiv al atracției fatale a antrenorilor pentru banca
„roș-albaștrilor”. Mai sunt însă și alte motive importante. Toți
cei veniți în Ghencea au plecat de la premisa că aici sunt
întrunite condițiile pentru a face performanță: club puternic,
stabilitate financiară, lot valoros. Mai departe, atașarea la
cartea de vizită a unui mandat la Steaua ar trebui – teoretic – să
atârne greu.

Toți cei veniți la Steaua s-au gândit, probabil, că vor folosi
această rampă de lansare către alte echipe puternice. Antrenorul
formației Steaua, oricare ar fi el, devine brusc o sursă de interes
și de atracție. Capătă notorietate, primește spații generoase în
buletinele de știri și în paginile ziarelor, vorbele sale capătă
greutate. Folosit cum se cuvine, acest capital de imagine s-ar
converti, chiar și după plecarea din Ghencea, în contracte bănoase.
În sfârșit, motivul invocat de majoritatea antrenorilor – dragostea
față de culorile clubului – probabil că e real într-un singur caz:
Marius Lăcătuș.

Umiliți pe
gratis
Realitatea arată că planurile de-acasă ale antrenorilor au fost
fundamental eronate. În câteva cazuri (Pițurcă, Olăroiu) a fost
vorba, într-adevăr, de venituri substanțiale. Cei mai mulți și-au
vândut onoarea, orgoliul, personalitatea și independența pentru
sume modeste. Unii (cum ar fi Țiți Dumitriu, Massimo Pedrazzini și
Dorinel Munteanu) nici măcar pe atât, ultimul fiind și acum în
proces cu Gigi Becali pentru o datorie de 50.000 de euro.

Performanțele obținute în Ghencea (inclusiv trei participări
consecutive în grupele Ligii Campionilor și o semifinală de Cupa
UEFA) n-au fost suficiente pentru a convinge vreun club cu nume din
străinătate să le ceară serviciile demișilor de la Steaua. Într-un
singur caz (Victor Pițurcă), antrenorul a ajuns la națională, dar
atunci (în 2005) a fost vorba despre niște jocuri de culise, și nu
de o recunoaștere a calităților. Mai mult decât atât, cota multora
dintre cei trecuți prin Ghencea pare să fi scăzut.

Brandul Steaua nu ajută

O simplă privire peste tabelul alăturat arată că este falsă ideea
conform căreia trecerea Stelei în palmaresul unui antrenor i-ar
crește acestuia cota, ajutându-l să promoveze în carieră. Dintre
cei zece tehnicieni schimbați de „roș-albaștri” în ultimii șase
ani, cinci sunt în acest moment șomeri. Alți trei pregătesc acum
echipe de duzină. Unul (Pedrazzini) a revenit la condiția dinaintea
mandatului de la Steaua, aceea de antrenor secund. Unul singur
(Zenga) a ajuns unde-și propusese, în Serie A, dar e greu de spus
că acest lucru s-a petrecut datorită experienței de la Steaua.
Celebrul fost fotbalist italian a pregătit, după ce a fost dat
afară din Ghencea, alte patru formații (inclusiv Dinamo!) înainte
de a descinde în prima ligă italiană, la Catania (2008) și Palermo
(2009).

Concluzia care se impune din traiectoria antrenorilor trecuți pe la
Steaua: mandatul petrecut în Ghencea nu le-a influențat valoarea
sau cota, fiecare urmând cariera la care-i dă dreptul valoarea.
Socoteala unui așa-zis sacrificiu – „Sufăr acum, suportând
hachițele și bădărănia patronului, dar am de câștigat mai târziu” –
e greșită.

Toți au venit pentru bani! Știau ce-i așteaptă la
Steaua. Când au semnat, au acceptat condițiile în care se lucrează
aici
Gigi Becali, patron Steaua

Când am preluat Steaua ultima oară, eram deja angajat al clubului.
Pentru mine a fost ceva pozitiv
Dumitru Dumitriu, fost antrenor Steaua