„Bubu”, „Dulăul” de pe Facebook!** Hizo și-a developat viața pentru cititorii ProSport. Cum monitorizează activitatea fotbaliștilor pe Internet
Drumul de la Viorel Hizo „Dulăul”, antrenorul de 65 de ani al Vasluiului, cel mai longeviv din Liga I, la „Bubu”, bunicul a patru nepoți băieți, este destul de scurt. Nu avem nevoie decât de o discuție întinsă pe aproximativ două ceasuri pentru ca tehnicianul să parcurgă dus-întors această distanță imaginară. Și, așa cum o spune și diferența între cele două porecle, cel de scenă și cel pentru familie, zâmbetul lasă de mai multe ori loc încrâncenării și oftatului, sau invers, pe toată perioada discuției cu ProSport.
Pe Facebook de pe contul nepoților
„Nu știu de ce se tot miră lumea că stau pe Messenger sau că folosesc intens laptopul”, răspunde ușor iritat Hizo atunci când i se pomenește din nou despre celebrele sale ocupații particulare. Ușor încurcați, îi explicăm că, în general, oamenii de vârsta sa țin cu greu sau deloc pasul cu tehnologia. Se liniștește și explică. „Nu mă duc la vreun antrenament fără să fiu pregătit. Dar pregătit cu absolut totul!”, subliniază tehnicianul. „Și fac asta din 1975. Adică de… (începe să numere în gând) 30, 35, 37 de ani!”, completează acesta.
„Mai vorbiți cu jucătorii pe Messenger?”, încercăm să provocăm o ieșire din sfera fotbalului care, oricum, îi ocupă mai tot timpul lui Hizo. „Rar, dar îi văd ce fac acolo, că eu stau mereu invisible”, spune antrenorul amuzat, care continuă cu o dezvăluire savuroasă. „Într-o zi deschid Facebook-ul și îl văd pe un copil de aici de la echipă, nu-i dau numele, avea poze la bustul gol în fața oglinzii. A doua zi la antrenament, i-am zis: «Ce faci, tu, mă? Ești gigolo? Ce ești?»”, povestește printre hohote de râs Hizo.
12 ore pe drum pentru câteva ore cu familia
„Deci aveți și Facebook”, tragem concluzia. Pripit! „Nu, nu. Nu mi-am deschis o pagină ca să nu mă enervez, că acolo pot să intre toți nebunii să te înjure, să zică cine știe ce”, vine explicația. „Păi și atunci?”, întrebăm confuzi. „Intru de pe al nepoților…”. Și așa ajungem și la familie, un subiect despre care Hizo vorbește cu o blândețe dezarmantă și care provoacă momente în care te întrebi: „Omul ăsta face ca un leu în cușcă pe margine în timpul meciurilor și zbiară la ziariști când este întrebat de Steaua?”. Încearcă să ne explice din start de ce o așa diferență de atitudine după ce ne exprimăm nedumerirea. „Fiind în fotbal, ești tot timpul plecat, așa că atunci când ești acolo, cu familia, trebuie să fii model. Degeaba ai bani mulți. Nu banii contează în viață”, spune pe un ton domol antrenorul. Și exemplifică: „Fac cinci ore și jumate, maxim șase până la Sibiu. Uneori, parcurg drumul ăsta, stau câteva ceasuri cu ai mei și mă întorc aici, la Vaslui, că am antrenament”.
„Bubu, iar te-ai enervat…”
Pe lângă cei doi copii, o fată și un băiat, Hizo are și patru nepoți. „Toți băieți!”, completează: „Cel mic are 4 ani, unul de 6, unul de 12, iar cel mare face 15 ani în ianuarie. Ă‚sta, ultimul, e aproape cât mine de înalt. Face baschet”, spune mândru antrenorul. „Baschet, nu fotbal?”, întrebăm firesc. „Eh, și fotbal. Cel de 12 ani se duce la fotbal. Ceilalți doi sunt încă mici”. Tot Hizo continuă: „Încerc să mă ocup cât de mult pot de ei. Îmi sunt foarte dragi. Vorbim mult la telefon și mereu mă ceartă după meciuri. «Bubu, iar te-ai enervat…». Sunt simpatici”, povestește Hizo în timp ce-și lasă privirea în jos, cuprins de emoție. Ne oprim aici pentru că de fotbal se găsește timp mereu.