„Ladislau Boloni pare o epopee bâlbâită a fricii și a fugii care își promovează abject filmul și cartea uitând că Nicolae Ceaușescu i-a fost mumă, iar lui Ilie Balaci și Nicolae Dobrin, ciumă!” versus „Spune lucrurilor pe nume, lumea se ferește să confirme adevărul”

Aparent de nicăieri, Ladislau Boloni a lansat atacuri dure la adresa lui Nicolae Dobrin și Ilie Balaci: „băieții ăștia au jucat puțin fotbal la nivel mare, doi-trei ani și au dispărut”, argumentând prin faptul că „Ilie Balaci nu a fost un băiat serios” iar „Gicu Dobrin nu a fost un jucător serios”.

Declarațiile complete pot fi descoperite AICI, au fost oferite în cadrul unui interviu pentru revista „I AM Magazine” și publicate în online de iamsport.ro. Firește, reacțiile au fost pe măsură. De la Gica Dobrin și Nicolae Negrilă, declarații oferite jurnalistului Daniel Vlad în exclusivitate pentru ProSport, până la Pavel Badea, Sorin Cârțu și Lorena Balaci.

Episodul din această miercuri al rubricii „Două răspunsuri, o întrebare” cu Gabriel Berceanu și Daniel Nazare caută însă verdictul tribunelor, instanța supremă în fotbal. După ce parcurgi editorialele dure scrise mai jos de cei doi jurnaliști ProSport, tu votezi în sondajul nostru: are dreptate Boloni cu privire la Dobrin și Balaci? Are dreptate când afirmă:

„Ilie Balaci a jucat puțin fotbal la nivel mare, doi-trei ani și a dispărut. Dar, și în treaba asta cu accidentarea lui Ilie… Ilie Balaci, Dumnezeu să mă ierte, nu a fost băiat serios… Gicu Dobrin… eu pe el nu îl pun între, poate că aici deja am niște adversari, pentru că Gicu Dobrin nu a fost un jucător serios, pe el nu puteai să contezi. Aaa, că știa să ia mingea, să o ducă, să facă, că a câștigat campionatul, gol împotriva lui Dinamo…”

Gabriel Berceanu: „Simt o abjectă implementare a unei cinice și mercantile strategii de marketing și PR pentru Ladislau Boloni”

Cine își imaginează că domnului Ladislau Boloni doar i-a scăpat un porumbel, punând asta pe seama vârstei sale poate, ori e naiv, ori încearcă naiv să-l apere pe antrenor. În fapt, asistăm la un val proaspăt de corbi hrăniți cu fiere care a pornit țintit dinspre personalitatea fotbalistică pe care o bănuiesc de șiretenie feroce. Și care simt că își disimulează egoismul barbar printr-un rafinament de mucava, decorat ridicol cu franțuzisme.

Întâi de toate, nu-i prima oară când domnul Ladislau Boloni îmbrățișează ipostaza străinezului detașat, rece și pătrunzător, unicul capabil, din acest unghi, să emită verdicte prețioase fără drept de apel. A mai făcut-o iar perfidia i-a fost demascată. Exemplu?

În noiembrie 2016, declara imediat după sosirea lui Nicolae Stanciu la Anderlecht: „Nu l-aș fi transferat, mi se pare că nu există suficientă calitate în acest jucător”. Peste câteva luni, domnul Ladislau Boloni e numit antrenorul lui Anvers, în prima ligă belgiană. Zilele trecute, Nicolae Stanciu dezvăluie pentru gsp.ro:  „Dacă nu aveam valoare, de ce m-a sunat pe mine și pe Chipciu să ne întrebe dacă vrem să mergem la dânsul la echipă, în Belgia?”. Caz închis!

Mai departe: marea majoritate a celor atacați de Ladislau Boloni prin intervenții voit scremute și eliberate în grai gângav, cu vorbe frământate care să inducă profunzimea, sunt morți. N-a scos o vorbă pe acest subiect despre Vadim Tudor cât era în viață, acum spune că era turnător. N-a îndrăznit să ridice buzele țuguiate prețios înspre Nicolae Dobrin și Ilie Balaci cât trăiau aceștia, o face azi. De ce?

Pentru că domnul Ladislau Boloni pare că se compune involuntar într-o bâlbâită și perseverentă epopee a fricii și a fugii. „Profesorul” de logică, moralitate și demnitate ar fi fost rostogolit cu cracii până tocmai în cer, până și-ar fi amintit brusc și la perfecție toate cuvintele limbii române, dacă Vadim Tudor sau Balaci trăiau și-și îndreptau inteligența din verb spre dânsul.

Domnul Ladislau Boloni, reperul de bărbăție care a lăsat naționala României în mijlocul preliminariilor de Mondial doar pentru bani, într-o campanie începută de noi cu al doilea coeficient din Europa, după Spania! Domnul Boloni, căruia azi se pare „deranjant” cum Hagi a plecat de la Real Madrid la Brescia în Serie B, din rațiuni sportive, dar uită cum el a pus mai mereu, ca antrenor, destinații din rațiuni financiare la capătul perioadelor în fotbalul mare: Al Jazira după Monaco, Al Wahda după Standard Liege, Al Khor după PAOK Salonic. Al… naibii destin!

Dar ce face domnul Ladislau Boloni azi simt că reprezintă, de fapt, altceva: o abjectă implementare a unei cinice și mercantile strategii de marketing și PR, nu o serie de scăpări! După ce și-a lansat filmul și în pregătirea cărții autobiografice, a întețit aparițiile publice cu rafale nejustificate stârnind controverse, zgomot și interes. Ce soi de egoism poți să mai dospești la 72 de ani ca să înjunghii tocmai memoria unor simboluri ale generozității fotbalistice, precum Nicolae Dobrin și Ilie Balaci?!

De aceea fix acum spune că Belodedici a fost peste Beckenbauer, de aceea fix acum încropește top 5 antrenori români all-time și se face că-l uită pe Anghel Iordănescu, de aceea tocmai azi Majearu i se pare mai bun decât Beckham. Ca să-și vândă filmul și cartea, asta simt, de-abia acum toată mojicia vânturată șmecherește la adresa lui Dobrin și Balaci!

Recitiți atent cum se referă domnul Ladislau Boloni la cei doi: „băieții ăștia…”. Când Ilie Balaci îi era aproape de-o seamă, iar Nicolae Dobrin, cu 6 ani mai în vârstă. Nu, nu e candoare și afecțiune, ci doar exprimare aleasă meschin, demnă de un depreciator ce slujește exclusiv propriului interes, din orgoliu cununat cu arghirofilie! Trăiască filmul și cartea, să intre banii de pe urma lor în conturi!

Dar altceva elimină până și ultima urmă de realism din spațiul de unde bunul simț s-a evaporat oricum: domnul Ladislau Boloni îi acuză pe Nicolae Dobrin și Ilie Balaci că „au jucat puțin fotbal la nivel mare, doi-trei ani” din cauza faptului că „nu erau serioși”.

Cum stau lucrurile? În 1972, Real Madrid i-a făcut ofertă lui Nicolae Dobrin, iar președintele Santiago Bernabeu a fost refuzat de Nicolae Ceaușescu. La final de 1982, AC Milan i-a făcut ofertă lui Ilie Balaci, iar „Minunea Blondă” a povestit că a semnat chiar contractul, dar transferul a fost blocat de Nicolae Ceaușescu. Peste un an și puțin avea să vină accidentarea celebră și blestemată pentru Balaci.

Transferau Real Madrid și AC Milan fotbaliști neserioși?

În 1988, în plin comunism, Nicolae Ceaușescu îi aprobă lui Ladislau Boloni transferul în Belgia capitalistă, iar mijlocașul are astfel șansa să activeze până la final de carieră și în Franța, 1989-1992. I-ar fi oferit clubul francez Nancy primul contract din carieră antrenorului Boloni în 1994, fără mărinimia excepțională a lui Nicolae Ceaușescu revărsată anterior? Nicolae Ceaușescu, omul care a blocat transferurile lui Dobrin și Balaci.

Ar mai fi fost cariera antrenorului Boloni pe traseu identic fără Nicolae Ceaușescu și decizia lui, „mumă” pentru Boloni, „ciumă” pentru Dobrin și Balaci? Dacă domnul Ladislau Boloni, prins de Revoluție în țară, cu cariera de jucător încheiată pe la Târnăveni, începea antrenoratul în România anilor ’90 la cluburile Cooperativei? De unde conexiunile și imaginea pentru Franța, când te-ai fi chinuit pe la Piatra Neamț sau Bistrița, fără Nicolae Ceaușescu și decizia lui rarisimă în favoarea ta?

Și-atunci, domnule Ladislau Boloni… serios?!

Daniel Nazare: „De ce, azi, Ladislau Boloni spune adevărul”

Uneori am senzația că n-am înțeles bine niște fraze. Mai ales atunci când se iscă polemici dure între nume grele. Și atunci le recitesc cu mare atenție. Asta mi s-a întâmplat și în aceste zile, cu declarațiile lui Ladislau Boloni.

Familia lui Ilie Balaci, Nicolae Negrilă, poreclit „Nene” după un fotbalist portughez al anilor ’80, soția lui Nicolae Dobrin: au reacționat dur, chiar agresiv. S-a amintit de ASA Târgu Mureș, Valentin Ceaușescu, Revoluția din 1989… nimic din textul inițial! În afară de cele două propoziții, am crezut că vreun june ziarist a scos din context și frazele erau mai lungi. M-am documentat. Erau cele câteva rânduri reproduse la începutul acestui material.

În rezumat, fără a folosi multe cuvinte, Ilie Balaci n-a fost un fotbalist serios jucând la nivel înalt doar în intervalul 1982-1984! Iar pe Gicu Dobrin nu te puteai baza, dovadă episodul Mexic 1970 cu Angelo Niculescu și multiplele întâmplări în care, în seara dinaintea partidei, consuma „suc de struguri”.

Ce e greșit în aceste informații? Ele sunt confirmate de statisticieni, mă refer la cifre și selecții, dar și de mulți oameni din lumea fotbalului. Sigur, lumea se ferește să confirme adevărul. Din frică, din lașitate, de teamă să nu supere pe cineva care, ulterior, să se răzbune.

Ladislau Boloni, în schimb, trăiește în exterior, nu depinde de nicio rentă viageră, nu are nicio datorie la nimeni, nu e obligat să voteze în Adunarea Generală FRF, n-a mâncat fripturi la nicio chermeză de la Casa Fotbalului precum Marius Burcă de la Metaloglobus (am dat un exemplu la îndemână). N-a mâncat salam cu soia înainte de 1989, n-a studiat la ruși – nici el și nici Bush – și nici nu depinde de drepturile TV precum Justin Ștefan, ca să susțină aberații când nu ajunge la serviciu cu zilele și aterizează în vreun studio.

Ladislau Boloni e un om care spune lucrurilor pe nume, într-o română stricată, e adevărat, într-un fel poate neînțeles, abrupt, cu prea multă realitate. Fotbalul românesc a trăit și trăiește vremuri în care Mircea Sandu și Răzvan Burleanu sunt precum Fidel Castro și Nicolas Maduro: să nu spui un cuvânt de ei, că ne „execută” ăștia!

Cum să spui ceva de Hagi? Dacă trimitea jurnalistele „la cratiță”, acum ceva timp, nu aveai voie să te iei de „Rege” pentru că a făcut cinste României la World Cup 1994. Ce legătură are una cu alta?!

Nu sunt fan Ladislau Boloni, dimpotrivă. L-am criticat de multe ori, ba chiar mi-a displăcut profund în două rânduri, o dată când și-a luat „tălpășița” la Sporting Lisabona ca să ni-l lase pe Hagi, antrenor de clasa zero la acel moment din 2001, în postura de selecționer. Dar azi, când Ladislau Boloni spune adevărul, nu pot fi oltean ca să-i dau dreptate lui Negrilă sau „vultur violet” ca să apăr onoarea familiei Dobrin.

Ilie Balaci și Nicolae Dobrin sunt poate cei mai buni fotbaliști din istorie. Dar, așa cum Maradona se droga, Stoicikov se comporta precum ultimul om și George Best căzuse în patima alcoolului, și cei doi mari români au niște păcate pe care fanii, familia, prietenii, trebuie să și le asume. Care nu știrbesc absolut nimic din ceea ce au realizat, și au realizat multe!, în fotbal.

Boloni, un tip pentru care munca a bătut întotdeauna (zi de zi și oră de oră) talentul, și-a manifestat o părere. Că Balaci și Dobrin ar fi obținut mai mult dacă erau serioși și munceau mai mult. Perfect adevărat! Dar pentru Negrilă, componentul Craiovei Maxima, amintirea „șprițurilor” cu Ilie Balaci contează mai mult ca adevărul. Pe doamna Dobrin, pe care am admirat-o mereu pentru delicatețe, dragoste necondiționată și fidelitatea arătată soțului, o sfătuiesc să mai citească o dată, cu atenție, declarațiile lui Ladislau Boloni.

Lui Ladislau Boloni îi transmit sănătate și viață lungă în Occident dar, atunci când ajunge în spațiul carpato-danubiano-pontic, îl rog să înțeleagă ironia și să se adapteze fotbalului românesc: „Dacă ai de spus un adevăr, mai bine taci dracului din gură, ungur împuțit!”

Dacă Boloni și Balaci au fost fotbaliști neserioși dați-mi și mie voie să fiu doar neserios cu precedenta urare. Fotbalist n-am pretins că sunt, că altfel intram serios în vizorul lui Negrilă. Dacă Boloni e contestat ca internațional, ce nebunie!, vă dați seama ce jucător e unul care scrie „la gazetă” fără vreun minut sau selecție la echipa națională…

Are dreptate Ladislau Boloni cu privire la Nicolae Dobrin și Ilie Balaci?