Interviu emoționant cu Iosif Rotariu. Ce mai face fiica simbolului stelist, Kassandra, tânăra care a trecut prin mai mult de 50 de operații: „Nu m-aș fi așteptat să ajungă la acest nivel. Îmi doresc ca cei tineri să aibă măcar 10% din ambiția ei”. EXCLUSIV

Pe Iosif Rotariu l-am întâlnit la Făgăraș, la evenimentul organizat de Ionel Ganea în memoria fiului său, Alexandru Ioan. La 63 de ani, fostul jucător de la Steaua și echipa națională se menține în formă și spune că mișcarea și sportul l-au ajutat să treacă peste drama pierderii soției sale.

Fostul mijlocaș din Ghencea ne-a vorbit și despre fiica sa, Kassandra, fata pe care a înfiat-o la vârsta de trei ani după ce fusese abandonată de părinți și maltratată de bunică. Tânara, care în prezent este studentă la Strasbourg, a trecut prin peste 50 de operații, iar boala de care suferă, osteomelită, o condamnă și la alte intervenții în viitor. Rotariu a mai înfiat un copil, pe Cristinel, cel care-i alină dorul de Kassandra.

Interviu emoționant cu Iosif Rotariu, fostul stelist cu suflet imens. De la bucuria de tată, la terapia prin sport. EXCLUSIV

V-am văzut la joc, la evenimentul organizat de Ionel Ganea. Cum reușiți să vă mențineți în formă?

Să știți că îmi găsesc cam greu cuvintele la un asemenea eveniment. Întotdeauna am fost, sunt și voi fi alături de Ionel, știu momentul cumplit prin care trece și am ținut să fiu prezent. Ce pot să spun decât să fie puternic, să meargă înainte pentru că nu cred că are altă variantă. Sunt alături de el. Și eu am avut un lucru cumplit cu soția mea acum un an și jumătate, nu am trecut încă peste acel moment, încă meditez, mă gândesc, dar prin mișcare, prin sport încerc să uit și să merg mai departe. Și Ionel ar trebui să facă asta, să facă sport și atunci, prin mișcare, gândurile se vor duce în altă parte.

Ce mai face Kassandra, fiica dumneavoatră? Din ce știm noi este studentă.

M-a sunat chiar acum, eram la masă, intra la examenul de marketing. Este anul întâi la Business School, la Strasbourg, până acum a avut șapte examene pe care le-a luat cu brio, mai are încă șase. Este agitată, stresată, însă foarte conștiincioasă. Pe lângă problemele de sănătate pe care le are, pe care o să le ducă toată viața, sunt iremediabile, ea muncește foarte mult. E foarte dornică de a reuși în viață pe propriile ei puteri, vrea să învețe foarte mult și să se descurce singură.

Dacă îmi permiteți, Kassandra a avut multe examene în viață pe care le-a trecut de fiecare dată, iar aici mă refer la zecile de operații…

Mi-aș dori ca cei tineri, copiii din ziua de azi, să aibă măcar 10%, 15% din ambiția ei. Am fost alături de ea tot timpul, de la trei ani până acum la 20, știu prin ce a trecut. Au fost momente cumplite pe care cred că un om mare nu ar fi reușit să le treacă. Ea a reușit și toate examenele le-a luat cu brio. Nici eu nu m-aș fi așteptat să ajungă la acest nivel. Totul s-a întâmplat datorită ei! A avut și are o ambiție ieșită din comun.

Vă e greu fără ea?

După decesul soției, plecarea ei a lăsat un gol foarte mare. Mai am un copil pe care l-am înfiat, pe Cristinel. E bolnav de diabet. E toată ziua cu mine. Atunci când sunt cu el uit de lucrurile care s-au întâmplat în viața mea. Dar îmi e greu, mi-e foarte greu, mă obișnuisem cu ea.

Iosif Rotariu este scouter pentru academia lui Gică Hagi. „E din ce în ce mai greu să găsim talente”

Ce faceți dumneavoastră în prezent? Știm că sunteți într-o continuă căutare de noi talente pentru fotbalul românesc.

Deocamdată lucrez pentru academia lui Gică Hagi, sunt scouter pe zona de vest. Sunt copii talentați, dar e din ce în ce mai greu. Pentru a forma o părere… cred că după 14, 15 ani poți să detectezi un talent. Pe lângă factorul fotbalistic trebuie să aibă și alte calități, în primul rând este nevoie de un mental foarte puternic, să-ți dorești foarte mult. Și, dacă pot să zic, e din ce mai rar, tot mai rar văd astfel de jucători.

Ce aveați dumneavoatră la vârsta de 14,15 ani și ce nu au tinerii fotbaliști din ziua de azi?

Sunt lumi diferite. Pasiunea pe care am avut-o noi a fost dusă la extrem. Eu stăteam 6-7 ore pe terenul de fotbal, fie că jucam pe maidan, fie la echipe din liga a patra. La Timișoara, când am ajuns la echipa mare, mă antrenam 5 ore pe zi. Fotbalul era totul, nu aveam alte preocupări. Școală, fotbal, odihnă, fotbal, fotbal, fotbal de dimineața până seara. Cred că asta a făcut diferența. Am avut multă pasiune.